Prima pagină » Puterea Gândului » Campanie cu perversiuni sau lupta italo-albanezului cu neamțul

Campanie cu perversiuni sau lupta italo-albanezului cu neamțul

Campanie cu perversiuni sau lupta italo-albanezului cu neamțul
A rosti un discurs inocent, pentru a transmite un mesaj subliminal otrăvit este o perversiune politică. Este, totodată, și o modalitate de a evita confruntarea directă cu adversarul, asmuțind, în schimb, masele împotriva lui.

Mărturisesc că jumătate din acest citat, extras din cuvântarea lui Victor Ponta, la Consiliul Național al PSD, de la Craiova, nu am înțeles-o: „Nu cred că un candidat la funcția de președinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română. Cred că are exact aceleași drepturi cu mine. Dar vreau un lucru și îl spun de fiecare dată: nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în țara mea. Așa m-am născut, așa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru”. Adică cine să-l acuze și de ce ar face-o? I-a reproșat cineva religia de care este mândru (prin 2011, se proclama „ecologist ortodox, habotnic, convertit de misionara Daciana”) și mi-a scăpat mie? Nu este mai plauzibil ca, într-o țară, în care etnicii români ortodocși sunt majoritari, faptul că prim-ministru se declară de aceași naționalitate și confesiune cu ei să fie considerat un lucru bun, de neimputat? Și cine, mă rog, îndrăznește să nu-l respecte pe dl Ponta, tocmai din pricina asta?

Cum nu am găsit un răspuns mulțumitor la întrebările de  mai sus, am ajuns la concluzia că jumătatea ultimă a acelui fragment este pusă acolo din două motive: primul – pentru a accentua mesajul că principalul adversar al lui Victor Ponta, liberalul Klaus Iohannis, este etnic german, protestant; al doilea – pentru a îngropa originea dlui Ponta însuși, ai cărui strămoși pe linie paternă se numeau Ponte și – spune el – i-a adus împăratul austro-ungar în urmă cu un veac, de la Trieste, să construiască poduri, iar strămoșii pe linie maternă au venit din Albania, din satul Moscopole, pe care l-a menționat cu ocazia vizitei oficiale la Tirana. Așadar, premierul ține un discurs aparent nevinovat, despre egalitatea în drepturi indiferent de religie și etnie, dar, de fapt, zgândără naționalismul primitiv, subliniind că un candiat poartă alt hram decât el, nu este, adică, de-al nostru, de-al majorității și, în consecință, nu ar fi de încredere și potrivit s-o conducă (Uită că singura personalitate în sprijinul căreia românii au ieșit în stradă este doctorul Raed Arafat, musulman, de naționalitate palestiniană, președintele Traian Băsescu plătind electoral pentru faptul că l-a nedreptățit). În același timp, făcând paradă de românismul său și ortodoxia sa de dată recentă, dl Ponta vrea să scoată din memoria publicului originea sa italiano-albaneză, cu rădăcini catolice sau amestecate.  

În mod normal, ascendența unui candidat nu ar trebui să fie subiect de discuție (la urma urmei, cine poate spune cum arată „românul adevărat”, născut într-o zonă care a fost creuzet etnic?!), ci moralitatea și faptele lui. Echipa de campanie a prezidențiabilului Ponta însă, exact aceste subiecte vrea să le evite și-atunci împinge dezbaterea în zone insalubre, în care strălucește lozinca  „Un președinte român sadea!”. În lumina acesteia, meciul prezidențial Ponta-Iohannis nici n-ar trebui să aibă loc, fiind doar lupta italo-albanezului cu neamțul.