Când deschid ochii în fiecare dimineață

O liniște rece îmi curgea încet până în tălpile pe care un ultim impuls nervos încerca să le miște. Nu mă durea. Climax. Ca un om paralizat care visează că merge. Știi cum te doare sufletul după aia. O foame cumplită te roade pe dinăuntru. Și crește, și crește, cu fiecare privire pe care încerci să o înghiți. Dacă….? Mațele mi-au ghiorlăit ani de zile de simțeam că-mi iese sânge din urechi când le auzeam.

La pământ. A fost atâta liniște când am văzut rogvaivul din lumina de pe geamul jegos. 

Moartea e o curvă! 

#unganddesprecolectiv