Prima pagină » Puterea Gândului » Când ni s-au boierit pungașii

Când ni s-au boierit pungașii

Când ni s-au boierit pungașii
Nu despre regele Lear, ci despre alter ego-ul său, Bufonul.

Furtuna. Monologul lui Lear („Suflați, turbate vânturi…”).

Apoi, cântecul Bufonului (Shakespeare, Opere Complete 7, Editura Univers, 1988, „Regele Lear”, traducerea Mihnea Gheorghiu, pag.157). Textul pare scris astăzi pe la prânz:

„Cine are-un pic de duh
  Nu se plânge, nu se teme
  Nici de soartă, nici de vreme,
  Nici de apa din văzduh (…)
  Cinstită-i noaptea care-i răcorește
  Pe nobilii trufași la scăfârlie,
  Și-n cinstea ei vă fac o profeție:
  Când popii scot panglici pe nas
  Și cârciumarii vinu-l strică;
  Când croitorii n-au chembrică
  Să facă lorzilor obraz;
  Când fetele nu știu de frică
  Și fac vrăji noaptea la pârleaz;
  Când tot ce-i drept în strâmb se schimbă
  Și-i plină țara de datornici;
  Când cei cu otrăvită limbă
  La-nalte cinuri toți sunt spornici;
  Când ni s-au boierit pungașii
  Și umplu strada cămătarii;
  Și când se plâng enoriașii
  Că târfele sfințesc altare;
  Păi, Albioane prea-nălțate,
  Se uită lumea să te vadă,
  Tu, cel mai frunte-ntre regate,
  Cât te mai lași călcat pe coadă?”…