Când procurorii vor șoma, iar judecătorii vor folosi ciocănelul la bătut cuie

Mare dreptate are doamna Kövesi! Nu tot ce apare în spațiul public e adevărat, începând cu comunicatele DIICOT.

Ron Weiner și David Geclowicz (ce nume de artiști au băieții ăștia) au lucrat la „încercarea de compromitere a imaginii procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție din România, prin încercarea de a găsi activități de corupție”. Șefii lor din Black Cube s-au grăbit să întărească ideea, preluând-o în povestea lor de acoperire: spionașii adunau „probe despre corupția profundă din Guvernul României și agențiile sale”.

De atunci, de la începutul lui aprilie până ieri, după audierea de la DIICOT, Procurorul Șef ne-a făcut să credem că a fost victima unei acțiuni nereușite de intimidare – domnia sa, membri ai familiei și apropiați. Declarase, e drept, că spionașii n-au reușit să-i spargă contul personal de mail, deși s-au străduit.
 
Ieri, în interviul de la Europa FM, doamna Kövesi ne-a lăsat fără grai: „nimeni din familia mea nu a avut conturile sparte, nu au fost monitorizați. Pe parcursul unei zile și jumătate s-au dat telefoane familiei mele și unor prieteni, prin care s-a încercat aflarea unor informații. Sunt persoane ale căror e-mailuri au fost sparte și nu au niciun fel de legătură cu mine. Nu cred că a fost o monitorizare a mea personală (…) Am dat declarații la DIICOT în calitate de martor cu privire la ce s-a întâmplat. Membrii familiei mele au fost audiați. Și tatăl meu. Nu suntem copii, nici eu, nici familia mea. Nimeni nu a dat date. Sunt convinsă că procurorii DIICOT vor afla cine este clientul acelei companii. Întotdeauna am respectat legea, nu am nici un fel de teamă de absolut nimic. Cred că toate aceste acțiuni sunt concertate pentru a încerca intimidarea sistemului judiciar”.

Nu mai înțeleg nimic. Dacă, în aprilie, Procurorul Șef n-a vrut să strivească corola probatoriului DIICOT, lăsându-ne să înțelegem că ar fi direct vizată de acțiunile spionașilor cu clopoței, ieri ne spune că a fost audiată ca martor, alături de membri ai familiei, într-o acțiune în care nimeni nu s-a lăsat agățat („Nimeni nu a dat date”). Altora li s-au spart conturile de mail, dar aceia nu au nici o legătură cu domnia sa.

„Cred că toate aceste acțiuni sunt concertate pentru a încerca intimidarea sistemului judiciar”. Doi spionași băgați la înaintare ca să intimideze… sistemul judiciar? Adică, așa cum  scrie la definiție, „ansamblul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea”?

Cum ar putea fi intimidat un sistem, fie el și judiciar?

Într-o Românie ideală, pot fi  trimiși procurorii în șomaj, dacă brusc toți infractorii se hotărăsc să nu mai fure, ucidă, violeze ș.a.m.d. Pe cale de consecință și judecătorii pot fi lăsați să-și folosească ciocănelul ca să bată cuie.

Mi-e teamă că lucrurile încep să se limpezească, chiar dacă deocamdată ne aflăm în plină poveste creată parcă după reguli dadaiste – „Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați…”.