Primul semnal a fost pe 15 iunie 2010. Era în Comisia Forțelor Armate a Senatului SUA. Vorbea McCain. „Sunteți unul dintre marii eroi ai Americii…” Generalul David Petraeus se străduia să pară atent. Subiectul era chiar viitoarea sa misiune – Afganistan. A sorbit dintr-un pahar cu apă, cu gesturile unui om în prejama unui atac de panică. Senatorul McCain și-a mai continuat speech-ul preț de câteva zeci de secunde și a înlemnit: semi-zeul din Irak era pe punctul de a-și pierde cunoștința. Aghitonții au făcut zid în jurul său ca să-l ferească de camerele ziariștilor, apoi generalul a ieșit din Comisie ezitant, dar pe propriile picioare.
La începutul lui 2009 își descoperise niște probleme de sănătate, trecuse prin două luni de chimioterapie – episod pe care l-a tratat cu toată discreția. Însă în vara lui 2010 era, teoretic, perfect sănătos. Pe 23 iunie a fost nominalizat la comanda trupelor Statelor Unite și NATO din Afganistan, ca succesor al generalului Stanley McChrystal (pe care-l luase gura pe dinainte în niște discuții off the record cu un jurnalist de la Rolling Stone – publicație sub oblăduirea CIA). Pe 30 iunie 2011 a fost nominalizat ca director al CIA, pe 31 august a trebuit să părăsească Armata, după 37 de ani. Pe 9 noiembrie 2012 a demisonat, invocând cu patos puritan o relație extraconjugală.
Generalul Petraeus a fost pentru americani, până ieri, o statuie. O doctrină aplicată în toate teratrele de operațiuni din Orientul Mijlociu și Africa îi poartă numele. David Petraeus era Generalul cu majuscule. Acceptându-i demisia, președintele Obama a emis un comunicat aducând mai mult a laudatio, în care nu face decât să înșire meritele exceptionale ale demisionarului și să-și exprime susținerea pentru familie (doamna Petraeus apare zilele acestea în presa americană într-o fotografie în care îi ține soțului său Biblia metodistă, la jurământul depus la investirea în funcția de director al CIA).
Ce vor oficialii de la Washington să credem că s-a întâmplat? (E drept că uneori ne purtăm aidoma chefliilor care și-au pierdut cheile și le caută pe trotuarul celălalt, doar pentru că acolo e mai multă lumină). O anchetă FBI (SRI-ul lor), care nu-l viza pe directorul CIA (SIE al nostru), a dat – în computerul directorului Petraeus – peste niște… documente, care dovedeau relațiile sale nepotrivite cu o doamnă analist militar, Paula Broadwell, care îi este și biograf. Fapt pentru care ambițioasa doamnă – care până mai ieri își promova cartea („All In: The Education of General David Petraeus”) pe toate televiziunile – e anchetată, fiind suspectată că l-ar fi putut spiona pe marele om. Anchetați mai sunt și niște ziariști, suspectați că l-ar fi putut șantaja (deși relația lui Petraeus cu Broadwell – (mamă a doi copii, soția unui medic radiolog) – era notorie între corespondenții de război, doamna petrecându-și, pentru documentare, săptămâni întregi în teatrele de operațiuni, alături de ceea cel pe care îl considera „mentorul” său. Pe de altă parte, e straniu cum cel mai notoriu general american de la William Westmoreland încoace (cum bine a remarcat AFP), un om inteligent și cultivat, care și-a clădit cariera cu migală, reușind să treacă de la Bush-junior la Obama fără pagube colaterale, pe care republicanii l-ar fi sprijinit pentru candidatura la președinție, pune capăt în felul acesta unei cariere aflate la apogeu.
Detest teoriile conspirației. Ele sunt apanajul celor care au puțină informație și patetism în exces. Remarc doar că, întâmplător, în săptămâna care urmează, fostul director al CIA, David Petraeus, ar fi trebuit să se prezinte la o audiere în Congres (cu ușile închise), legată de tragedia de la consulatul din Benghazi, unde la începutul lui septembrie au fost uciși ambasadorul SUA în Libia și încă trei americani. În Statele Unite emoția a fost mare atunci, atacul asupra consulatului fiind una dintre cele mai ascuțite teme de campanie ale echipei lui Romney. Wall Street Journal a dezvăluit că doar 7 dintre cei 30 de angajați erau diplomați, restul (firește) – agenți CIA. Cu atât mai greu de înțeles cum s-au putut produce tragedia.
În consecință, David Petraeus nu va mai fi „deranjat” în legătură cu incidentul din Libia. Va fi audiat, în schimb, Mike Morell, interimarul numit ieri.