Când va fi decorat și Nea Nicu pentru „Rol Determinant în Victoria Revoluției”?

Decretul cu cei 1667 de luptători cu rol determinant în victoria Revoluției te aruncă în confuzie anxioasă. Nu e pe listă singurul care chiar a avut un rol determinant în victoria Revoluției: Nea Nicu. Meritul său e că a adus poporul la disperare. (O fi dat o mână de ajutor și eroul Arșinel, însă nu știu sigur cui).

Nu pot alătura substantivele „revoluție” și „certificat” sau „revoluție” și „pensie”. După „revoluție” vin de la sine „slavă” sau „recunoștință” sau „contrarevoluție”.

Doar 1667? Unde sunt ceilalți? Știu eu câțiva (pe unii îi știți și voi) și ca ei sunt zeci de mii, cărora le-a fost jenă să stea la coadă după adeverință de revoluționar, crezând ei că revoluțiile nu sunt ghișee de eliberare a gloriei.

E atât de frumos ca numele tău să fie păstrat în memoria oamenilor, să fie scrijelit pe ziduri, scris în suflete nu pe un talon de pensie.

Apropo, nu-mi amintesc ca Președintele să fi avut vreo tresărire morală cînd Dosarul Revoluției s-a închis.
      
După mecanismul ăsta de gândire cu mânecuțe, Robespierre la vremea lui a suferit un accident de muncă: atâta s-a tot jucat cu ghilotina că din neatenție și-a prins capul sub ea.