Caracal, uriașa gumă de mestecat colectivă

Cazul Caracal a început să facă bule. Tragedia e folosită politic, aruncată maselor ca un chewing gum.

Subtitlul unui excelent editorial din The Economist („Arta minciunii”, 10 septembrie 2016), sună așa: „Politicienii au mințit totdeauna. Contează dacă abandonează tot adevărul?”.

Caracal, această pleașcă emoțională tocmai bună de manipulat, nu putea scăpa politrucilor noștri, cu câteva luni înaintea startului pentru Cotroceni.

Pe modelul instituțiilor, partidele aruncă vina unele în sediul altora. Prezidențiabilii lăcrămează și se indignează.

Subiectul trebuie ținut în viață cel puțin încă patru luni și nu trebuie extins. Adevărul (rostit pe sfert) trebuie înghițit, cadavrele nu trebuie îngropate, ca să aibă campania electorală pe ce să joace tontoroiul.

Ce le scapă marilor strategi e că, legic – o spune un psihosociolog de marcă, Jean-Noël Kapferer – „uriașa gumă de mestecat colectivă își pierde inevitabil savoarea”. Dacă lipsește abilitatea de a fi injectat cu  arome noi, subiectul va dispărea în clarobscurul din care a apărut: vechea și  fructuoasa cârdășie dintre interlopi, polițiști, procurori, judecători, politicieni.