Unde rămăsesem? La odihnirea minții. Nu e suficient s-o odihnim, trebuie s-o și golim, în cazul în care mai zace pe fundul ei vreun gând. După care drumul spre iluminare e deschis.
Iată câteva scurtături.
Prima scurtătură ne-o oferă, cu asupra de măsură, Tehnocrații din Palatul Victoria, ajutându-ne cu generozitate să ne descotorosim de tot. Chiar și de ceea ce nu avem, după cum ne învață Venerabilul Maestru Zhao Zhou. Întrebat de un invățăcel: „Ce trebuie să fac, atunci când nu mai am nici un lucru de luat cu mine?”, Zhou a meditat câțiva ani, apoi a răspuns: „Renunță la el!”. Învățăcelul a insistat: „La ce trebuie să renunț, când eu nu iau nici un lucru cu mine?”. După alți câțiva ani, Maestrul i-a trimis sentința: „Dacă nu poți renunța la el, cară-l cu tine!”.
A doua scurtătură ne-o arată Imperturbabilul de la Cotroceni, Cel Iluminat peste Noapte, asemenea lui Xuan Jue: urmăriți cu atenție evenimentele, dar anulați-vă simțurile. Ele ne prind ca pe niște hamsteri în roata reîncarnărilor.
A treia scurtătură vine de la așa-zisa opoziție politică: ai n-ai treabă, spune „Wu!” (Nu!).
Odată altoiți cu esența adevărului, vom primi, drept în frunte, Ochiul de Diamant (Indestructibilul Ochi al Înțelepciunii). Abia atunci vom vedea, iluminați, că SRI a avut din nou dreptate.