Cazul dr. Kovesi. Un sfat pentru noii sanitari ai cercetării românești

„Faceți dumneavoastră o cerere” e formula clasică de bun venit în cam orice instituție publică din România de unde un cetățean vrea să afle sau să obțină ceva. Numai că în cazul presupusului plagiat al șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, Sebastian Ghiță și corul susținătorilor săi de conjunctură, precum Traian Băsescu (care în mod absolut grețos, dar deloc surprinzător, a ajuns să susțină că Ghiță îi conferă credibilitate când vorbește) și Elena Udrea, au cam greșit „andrisantul”.

Domnule Ghiță, v-ați sacrificat degeaba pe altarul cercetării românești, „autodenunțându-vă” la Parchetul General, pentru o presupusă măsluire a raportului de „neplagiat” dat în 2012 doamnei Kovesi de total lipsitul de credibilitate Consiliu Național de Etică, cel care l-a spălat și pe prietenul Victor Ponta. Puteați să scăpați mai ieftin, chit că această eventuală pată pe viitorul dumneavoastră cazier penal, în cazul în care veți fi condamnat pentru faptele de care vă acuză DNA, nici nu va mai conta, darmite să fie pedepsită.

Puteați depune o cerere la îmbârligat fie-i numele CNATDCU, dacă chiar vă păsa de prestigiul cercetării românești. Este singura instituție abilitată în 2016 să verifice acuzațiile de doctorat plagiat. Orice cetățean poate face asta și astăzi, inclusiv cei care au făcut în 2012 „descoperirea” – Mugur Ciuvică și compania. Totuși, nu ați făcut-o, nici unii, nici alții. Nu e greu, e aici în București, nici nu trebuie să dați banii pe poștă până la Timișoara, la Universitatea de Vest unde și-a susținut Kovesi doctoratul în 2011, unde de asemenea puteați face o cerere la Comisia de Etică a Universității, în care să demascați plagiatul șefei DNA. Nu e nimic, probabil o vor face procurorii Parchetului General în locul dumneavoastră.

Cineva spunea că strict probabilistic vorbind, la cât de neriguros a fost făcută mare parte din cercetarea doctorală în România, sunt șanse ca și lucrarea șefei DNA să fie în neregulă.

Oricum ar fi, suspiciunile de plagiat care planează asupra doctoratului doamnei Kovesi trebuie lămurite oficial, chiar dacă ele vin acum dintr-o sursă lipsită de orice credibilitate și care are cu totul altă agendă decât cea a onestității academice. Iar prima care ar putea de asemenea să depună o cerere la instituțiile abilitate din lumea academică ar fi chiar șefa DNA, care ar trebui să fie interesată să își dovedească probitatea academică și să închidă credibil acest scandal. Dar iată că până astăzi nu a făcut-o.

Nici instituțiile academice abilitate nu par interesate să își suflece mânecile și să intre în noroiul stârnit de Ghiță și compania. Președintele CNATDCU spune că instituția nu se poate autosesiza, deși legea îl contrazice (scrie negru pe alb că orice cetățean sau entitate juridică, inclusiv membrii CNATDCU, pot face o sesizare privind un plagiat, pe care să o trimită la UEFISCDI, care mai apoi o trimite tot la CNATDCU). Corect, poate îi este și lui lene să însăileze o cerere. Așișderea, Universitatea de Vest din Timișoara nu dă vreun semn că ar fi interesată să își apere bunul renume în fața acestor acuzații.

Dar să revenim la cuiul lui Pepelea. O simplă cerere la CNATDCU vă scutea de o cercetare penală. De ce nu ați făcut-o? E corect, oricum ați ieșit mai ieftin decât alții (de fapt, încă nu știm dacă sunt alții sau aceiași), care au cheltuit peste un milion de euro unei firme de spionaj israeliene, pentru a-i săpa prin căsuța de email Codruței Kovesi.

Cumva pentru că puțin vă pasă dacă Kovesi a plagiat sau nu? Exact asta ați declarat joi, că acest denunț de fapt nici nu ar avea legătură cu plagiatul sau cu Kovesi, ci cu dumneavoastră, care ați fost cuprins brusc de remușcări și v-ați autodenunțat. Apoi, frângând pe genunchi logica și așa precară pe care o exprimați, spuneți că de fapt ați vrut să demonstrați că „chiar și Laura Codruța Kovesi, ca orice cetățean, poate fi investigată”. Păi cum e până la urmă, cine vreți să fie plimbat pe la Parchet, Kovesi sau Ghiță? Că, dacă e doar despre Ghiță, noi românii am aflat deja că el poate fi investigat, după atâția ani de productivă liniște.

Cumva pentru că simțiți că v-a ajuns cuțitul la os, în frunte cu Traian Băsescu, dacă a ajuns la anchetă până și finanțarea ilegală a campaniei fostului președinte, ăl de urlați până nu demult că e stăpânul lui Kovesi și care a numit-o la troc cu Ponta în fruntea DNA?

Cumva pentru că vă gândiți că dacă se va dovedi într-adevăr că verdictul de neplagiat pentru Kovesi a fost măsluit în 2012, așa cum a fost măsluit și cel al lui Victor Ponta, iar CNATDCU sau Comisia de Etică a Universității de Vest vor stabili că e într-adevăr un plagiat, Kovesi va face un pas în spate?

Să zicem că așa va fi. Dar apoi? Ce-ați rezolvat? Ați dărâmat o imagine? Nu vă amăgiți cu zei falși pe care sperați să îi dărâmați, pentru că susținerea populară de care se bucură anchetele DNA nu i se datorează Codruței Kovesi, ci dorinței unei tot mai mari părți a populației de a vedea trași la răspundere și dovediți „prăduitorii”.

Cred că cine își închipuie că fără Laura Codruța Kovesi, DNA pune lacătul pe dosare, greșește. Cine își închipuie că un eventual plagiat al Codruței Kovesi se traduce prin faptul că întreg DNA-ul a copiat pe sub bancă și cumva nu și-a făcut corect temele e slab de înger. DNA lucrează, uneori mai bine, alteori mai puțin temeinic, dar asta o validează instanțele de judecată, nu Sebastian Ghiță, Elena Udrea sau, mai nou, Traian Băsescu, a cărui fiică este acuzată că îi făcea colectă ilegală pentru campania electorală. Și nici CNATDCU.

Nu cred că DNA este egal cu Laura Codruța Kovesi, așa cum le place unora să creadă, iar dacă se va dovedi că ea a greșit, chiar și într-un aspect care nu are legătură cu anchetele anticorupție, va trebui să răspundă. Sub Kovesi, mai sunt și alții care fac DNA-ul să meargă, care poate nu au doctorat și dintre care va răsări poate un alt șef al DNA. Cu ei ce veți mai face?