Ce câștigi pierzând în greutate

Când realizatorul unei emisiuni, presupus a fi moderator, țipă la tine, te maimuțărește, te aplaudă în batjocură, îți dă cu tifla la propriu, cu mâna la nas, ce faci?

Eu zic că închizi telefonul.  Am și făcut lucrul acesta,  politicos, dar ferm, când dl Robert Turcescu s-a manifestat mult mai puțin agresiv, în încercarea de a mă implica în războiul B1Tv – Antena 3.

Dar dacă ești o femeie, în vârstă de peste 50 de ani, senator USL și fostă învățătoare, fostă grevistă a foamei în numele cauzei profesorilor din România?

Ei, atunci e altceva, mi-a demonstrat d-na Cristiana Anghel, martiră, mucenică de meserie a neamului românesc.  Zic „de meserie”  întrucât din bălăcăreala telefono-televizată de mai rău de o jumătate de ceas, aflu că d-na Anghel a încasat în 2011, pentru aparițiile la Antena 3, suma de lei 136 milioane.

Carevasăzică, d-na martiră s-a putut lipsi de hrană în sprijinul unor nobile idealuri, dar, după aceea, nu s-a putut lipsi de bani ca să militeze pentru aceleași nobile idealuri. Iar la întrebarea răcnită, dar precisă, a d-lui Turcescu „Pentru ce v-a plătit Antena 3?” a răspuns fără să clipească (sau poate a clipit, dar la telefon nu s-a văzut): „Pentru drepturi de autor.”

Câteva minute mai târziu, a afirmat că i s-a plătit astfel deplasarea cu trenul la București și retur.
 
Pe drepturi de autor?!
 
Ca apoi să declare ritos că nu privește pe nimeni contractul ei privat și confidențial.

Ba privește, că d-na e acum , răsplata jertfei, înalt bugetar al statului român. Și fiica d-sale aflăm că e tot bugetară,  în Ministerul Educației. Din nou, întrebarea vine clară: „De când a ajuns în minister fiica dvs?”

D-na martiră se indignează repetat: „Cum vă permiteți să vă luați de copilul meu?”  Tehnica asta de înduioșare a publicului cu „copilul” a împrumutat-o de la T. Băsescu, care o numea așa pe EBA când ea avea vreo 28 de cotolani și era atacată de „bărbații grei” din presă.

Nu se lua nimeni de niciun copil, era vorba doar dacă doamna fiică a martirei s-a ministerizat înainte sau după instalarea primului guvern Ponta.

După ofuscări jucate și apeluri la Dumnezeu, d-na Anghel admite că faptul s-a petrecut în 2012, luna însă, nu-i chip să și-o aducă aminte…

Apoi mai spune ceva, nu mai știu ce,  moderatorul face ochii mari,  iar d-na Anghel precizează că „A fost o glumă” și pomenește de ratingul emisiunii. Deci, acuzată cu strigături că și-a valorificat cu bun profit foamea, martirei îi ardea de glume și de rating.

În sensul ăsta, mă gândesc că n-ar fi rău să-și deschidă, pe lângă cabinetul senatorial, și unul de cure de slăbire pentru doamne.