Ce contează câți mai suntem?

De ce-am mai fi curioși câți suntem, când pentru fiecare e pregătit un colac de salvare și o dezbatere publică pe teme de speranță.

Mi-a plăcut mesajul din Parlament. Limpede, concis, precis, decis. Pe scurt: apa caldă nu e rece! Cei care încearcă să răstălmăcească lucrurile, susținând sus și tare că e fierbinte, n-au nici o șansă. Mai periculoși sunt cei ce insinuează că ar fi călâie. Dar nici aceștia nu ne pot abate din drumul nostru spre România educată.

Există o artă a nimicului bine făcut, pe care Klaus Iohannis o stăpânește ca nimeni altul.

Când lumea arde în vâlvătăi, când UE se mai ține într-o balama (nu la doamna Merkel mă gândesc, firește), e tonic să-l vezi pe președintele României în cabinetul său de lucru, semnând concentrat decrete de decorare.

Klaus W. Iohannis îmi amintește la fiecare pas de cuvintele schopenhauerului  meu, George W. Bush: „Slujba de președinte cere o gândire strategică, dacă vrei să atingi obiective mărețe. Este invers decât atunci când joci miniball”.