Ce i se întâmplă ministrului Carmen Dan e halucinant

Și nu pentru că, în principiu, n-ar putea fi posibilă o astfel de „prelucrare operativă” (s-a văzut și la case mai mari – vezi SUA vs Germania, ca să dăm numai un exemplu), ci legat de fazele/cadrele acestei istorii, ce par să devină o bandă desenată a tuturor întrebărilor fără răspuns.

Iar dacă cineva poate reface, prin răspunsuri logice, întreaga țesătură a acestui „goblen” securistic, atunci vom ști cu toții dacă povestea noastră e o comedie sau, și mai grav, o tragedie.

Pentru că, dacă e vorba despre o comedie, lucrurile sunt rușinoase, dar au un sens: dorința extragerii ministrului din diverse conjuncturi mai mult sau mai puțin penibile, în care a intrat în ultima perioadă, bonus – crearea unei perdele de fum, ale cărei falduri ar trebui să acopere evenimentele ultimelor zile: „dialogul” Departament de Stat – șefi Camere Parlamentul României, scandalul iscat, în acest context, în plenul Senatului și al Camerei Deputaților, scandalul TelDrum ș.a.m.d.

Iar dacă e tragedie, adică ne aflăm într-o conotație stupidă, dar reală, atunci am dat-o de gard. Pentru că nu poate să fie decât extrem de gravă situația când în casa unui ministru, membru CSAT, intră cine vrea și lasă ce poate.

În consecință, nu știm încă de care parte a gardului cu pricina ne aflăm, dar suntem în măsură să ne punem toate întrebările la care așteptăm răspunsuri. Și anume!

Cine a mai văzut un ministru în funcție, care își instalează reședința într-o clădire, pesemne, a unei regii (de vreme ce acolo a locuit, până la sosirea ministrului Carmen Dan, un atașat al Ambasadei SUA, la București), înainte ca vreun serviciu secret sau la vedere să facă o verificare și să dea un OK, asigurând că „zona e clean”, din toate punctele de vedere?

Cine a mai văzut un serviciu care să accepte, să spunem, refuzul unui ministru de Interne, al unei țări membre UE-NATO, de a fi supravegheat, protejat, fizic și informativ, în condițiile în care toată Lumea (în special Europa) este în permanentă alertă, în contextul generat de fenomenul migraționist?

Cine a mai văzut ca, oricum ar fi, DGIPI să nu-și protejeze șeful/ministrul de resort, măcar discret și de la distanță?

Dacă toate acestea ar fi existat, ar mai fi fost posibil ca un dispozitiv de interceptare audio să fie plantat în priza de „joasă” a ministrului Carmen Dan?

Apoi! S-a mai pomenit vreun serviciu, autohton sau de aiurea, cu „agenți” atât de infinit de proști, care să planteze atât de lamentabil un atare dispozitiv, încât, atunci când „subiectul” se apropie de punctul de „implant”, acesta să se desfacă ca o cutie cu surprize?

S-a mai pomenit un serviciu profesionist, atât de falimentar, care să folosească dispozitive uzate moral, depășite, vechi de cel puțin zece ani, comercializate, astăzi, în piața liberă, cu prețuri cuprinse în 15 și 50 de dolari, potrivit declarațiilor șefului DGIPI, colonelul Mihai Cristian Mărculescu?

S-a mai văzut vreun ministru, precum ministrul român de Interne, Carmen Dan, care, odată ce a înțeles (întâmplător, după cum declară) că este subiectul unei interceptări/urmăriri, să facă publică situația, generând un scandal conjunctural, remarci ironice, neîncrederea partenerilor, suspiciunea serviciilor, în loc să comunice „pe firul scurt” cu cei în măsură să investigheze urgent și în deplină „liniște” situația?

În fine! Este posibil ca ministrul de Interne, Carmen Dan, să fi fost informată de terți, despre faptul că e ținta unor interceptări, „descoperind”, în consecință, „ascunzătoarea”?

Este posibil ca ministrul/membrii familiei acestuia să fi primit vizita unor persoane, interesate, în privat, de acțiunile sale?

Este posibil ca ministrul/membrii familiei acestuia să fi „picat pe tehnică”, interceptarea fiind decisă în contextul unei cercetări în rem?

Este posibil ca totul să fie o făcătură?

Ei bine, cu toții suntem interesați, la extrem, să compunem puzzle-ul acestui caz absolut halucinant.