Ce înseamnă „Made in Romania” de ziua națională pentru politicienii de la București versus un antreprenor din Tărtășești
Dumitru Toader din Tărtășești ar fi trebuit să fie în primul rând la parada de 1 Decembrie în locul politicienilor.
Uitându-mă cum Băsescu, Ponta și Antonescu, plus găștile lor, își întorc spatele în fiecare zi în văzul întregii țări, dar și al întregii lumi, de Ziua Națională a României am citit în Business Construct, revista noastră lunară care a apărut joi pe piață, cum Dumitru Toader, un antreprenor român anonim, produce în comuna Tărtășești din județul Dâmbovița mobilă din lemn masiv pentru copii, care ia calea exportului. Produsele lui mobilează 2.300 de camere pe an în Statele Unite, acolo unde se nasc anual patru milioane de copii. În România se nasc mai puțin de 200.000 de copii. „Avem depozitul pe coasta de est – în New Jersey – și suntem prezenți în aproximativ 65 de magazine din toată America”, spune Dumitru Toader, proprietarul Romina Furniture. Iar acum vrea să se ducă în Venezuela cu paturile lui pentru copii. Sigur liderii noștri politici nu au auzit vreodată de Dumitru Toader și nici nu știu dacă îi interesează cine sunt ceilalți exportatori ai României dincolo de Dacia, Petrom sau Rompetrol Rafinare.
De Ziua Națională a României am citit cum Antonescu și Ponta nu se duc la Cotroceni că au altă treabă, dar și că sunt români care conduc din cea mai înaltă poziție operațiunile unor multinaționale în Canada, Japonia sau Rusia. Răspund de afaceri de câteva miliarde de dolari sau euro pe an cu zeci de mii de angajați. De asemenea, nu cred că liderii noștri politici, și nu numai Ponta, Băsescu sau Antonescu, s-au întâlnit vreodată cu ei. Acești antreprenori români sau executivi români ar fi trebuit să stea în primul rând la parada militară, nu politicienii.
De Ziua Națională am aflat că România ocupă locul 14 la nivel mondial la exportul de încălțăminte, locul 13 în lume la exportul de mobilă sau că suntem pe primul loc în acest an în Uniunea Europeană la producția de floarea-soarelui. De asemenea am aflat că suntem pe ultimul loc în UE la absorbția de fonduri structurale, bani gratis, locul 73 în lume la atractivitatea mediului de afaceri sau ultimul loc în Europa la cheltuielile cu sănătatea. Ocupăm ultimul loc în Europa la salariile medicilor și locul 110 în lume după speranța de viață la naștere.
De Ziua Națională mi-am amintit că am un coleg de liceu care are 12 tiruri cu care transportă marfă din Antwerp în Marea Britanie sau în țările nordice. Pentru România nu a fost bun, stătea luni întregi pe holurile ministerului să primească autorizație, așa că s-a dus în Europa să-și caute de lucru, ca să nu închidă afacerea. Până în vara acestui an nici eu nu auzisem ce face, dar ca el există foarte mulți români care sunt performanți afară.
Multinaționalele care au afaceri în România, având în frunte expați, nu știu cum să-ți arate mai bine cât de mândri sunt ei de românii pe care îi au aici și cu care lucrează. Microsoft are un centru de ingineri români, ascuns într-o clădire din București, cu care operează în toată lumea. Și nu sunt angajați low cost, de call center. Nu-mi amintesc ca proprietarii români să vorbească așa de frumos despre angajații lor români.
De ce românii într-o organizație străină, într-o multinațională sau într-o asociație sunt mult mai puternici, mai reprezentativi, mai căutați decât într-o organizație sau companie românească? De ce companiile românești cu acționariat străin, dar cu manageri români pot să fie mai puternice decât companiile românești cu acționariat român privat sau de stat și cu directori români? De ce nu există piață internă pentru cei care produc aici, de ce economia internă este atât de ostilă mediului de business, de ce pentru autorizații trebuie să stai toată ziua cu mâna întinsă la birocrați și politicieni, de ce fiecare discurs al premierului și al miniștrilor vizează pensionarii și asistații sociali și nu mediul de business? Acestea sunt întrebări de 1 Decembrie.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.12.2013