Pe faleze, pe plajă, în Mamaia, auzeai limbi străine cum auzi azi manele. Din punctul ăsta de vedere, sunt un implacabil nostalgic ceaușist. După ’90, n-am mai putut intra în Mamaia, după transformarea ei de către clanul Mazăre într-un fel de Ibiza fără puz. „Proiectul” lui Mazăre a fost de a transforma stațiunea într-o discotecă generală, cu multe pipițe printre clădiri. Fostul primar era pentru legalizarea prostituției și a drogurilor.
Vama Veche era o legendă de care am aflat destul de târziu. Noi, constănțenii, nu dădeam prea multe parale pe Vama Veche. Știam că este o rezervație de nudiști intelectuali, o specie destul de inatractivă pentru noi. Mult mai târziu, am aflat că este și o rezervație de căluți de mare plus o epavă la orizont.
Apoi am devenit vamaiot. Am asistat și participat la mișcarea „Salvați Vama Veche”, acuzată în mod imbecil că „a stricat-o” prin prea marea ei popularizare. Mișcarea SVV a oprit practic toate construcțiile ilegale pe care foștii primari au vrut să le proptească contra șpagă pe plajă. Am văzut cum moare festivalul muzical și cultural Stuffstock, un fel de Szighet fără ajutor de stat, pe care, de exemplu, ungurii l-au acordat celui care azi este cel mai mare festival din Europa de Est.
Apoi a venit valul de mitocani cu gipuri care a început ușor să distrugă, în chiloți cu burtă, filosofia romantică a acestei stațiuni unicat.
Azi, Vama Veche se mamaizează într-un ritm apocaliptic. În maximum cinci ani, Vama va fi un fel de Tataia cu grătare și lanțuri de șaormerii.
Actualului primar pesedist, mangaliotul Georgescu, deținător a trei proprietăți în stațiune – „La Frontera”, „Acolo” și „Dincolo” – așezate fix la mijloc și în cele două extremități ale stațiunii, i se rupe de spiritul Vămii, de curățenia, tradiția sau de nivelul ei de decibeli. Poduri rupte, străzi găurite și gunoaie în descompunere prin canale…
Omul vrea să facă bani. Și folosește funcția pentru a încerca să-și torpileze concurența cu amenzi si să instaureze o dominație comercială cu ajutorul unor tovarăși investitori. Nemulțumiții sunt tratați cu curul și cu picioarele pe birou. Consiliul Local nu contează și cică se pregătește și un supermarket, care să-i omoare pe buticari.
În stațiune au rămas doar câteva puncte de rezistență ale vechii Vame Vechi: „Plaja de carte”, „Arca” și „Papa la Șoni”.
Hai și Stuful Mitocancei și Pirații de pe „Magheru”. 80% a devenit un mixt de Eforie plus Costinești plus Mamaia.
O amică vamaioată întreba deunăzi, într-o doară, uitându-se roată pe plaja de la Vamă (azi, de trei ori mai mică decât în ’89 și de o mie de ori mai aglomerată): „Fraților, hai să găsim ceva la Tuzla să ne relocăm, că altfel, la Krapets, în Bulgaria, o s-ajungem cu toții!”