Ce se-ntâmplă, doctore?

Nu știu dacă e o întâmplare, dacă, pur și simplu, s-a umplut paharul, pe ramură, și toate indolențele vechi ale comandanților produc, astăzi, efecte vizibile; dacă s-au aliniat tresele (stelele, de) chestorilor care au mai rămas „în salariu”, motiv generator de haos și derută; sau dacă toate au apărut în luminile rampei în solidar cu ministrul Carmen Dan, această divă a poliției autohtone.

N-am idee, dar ceva mai presus de noi toți se-ntâmplă. Polițistul și cetățeanul se snopesc, parte-n parte, în bătaie, se omoară, în cel mai direct sens al cuvântului, se hărțuiesc în trafic, se iau în bășcălie, uneori se-mpacă, alteori se zdrobesc de caldarâm.

Niciodată, polițistul nu a fost mai prezent în breaking news-urile televiziunilor de știri, decât în aceste ultime două-trei luni. Niciodată, mai mult ca azi, luni, când am avut parte de cel puțin cinci știri majore: o sinucidere de polițist; un episod din remake-ul românesc al lui „Furios și Iute”, când un „agent-swat” a răvășit, pe loc, fețele a trei cocalari piteșteni, care l-au trântit pe șosea de pe motor; un alt accident violent, provocat de o mașină a poliției, aflată în misiune; un polițist gelos care îi dă bătaia sezonului nevesti-sii, asistentă pe salvare, din pricină de depistat număr necunoscut în telefonul femeii; și, evident, capul de afiș – măturarea asfaltului de către polițiștii de la rutieră, cu un medic de la maternitatea Giulești, în zorii primei zile din restul vieții sale.

Și astea, numai azi, ca să nu mai vorbim de polițistul înjunghiat la Suceava, de puncerul care l-a făcut KO, pe Boureanu, într-o luptă de stradă, după ce și-a luat un genunchi în boașe, de megascandalul pensiilor, de megascandalul „salariilor”, de luare și dare de bătăi, cu capul gol, în diverse spații și incinte, megabonus: de aparițiile, elegante – și în totală opoziție cu halul în care arată bună parte din corpul polițienesc al neamului – ale ministrului Carmen Dan, scene care îmi aduc aminte de aparițiile „electricei” doamne Josepha Cruchot, prin preajma „trupei” de bravi jandarmi din Saint-Tropez.

Una peste alta, totul este un circ, made in Romania.

De ce?! Pentru că toți politicienii și-au bătut joc, ani la rând, de polițistul român (ca să nu mai vorbesc cum și-au bătut joc de cetățean); pentru că nu i-au creat cadrul legal în care să-și facă, ferm și cinstit, meseria; pentru că nu există proceduri sau sunt anacronice, obosite, rizibile; pentru că nu există armament performant, neletal, dar și letal, conform numitelor proceduri, obligatoriu în dotare, obligatoriu pentru răspuns la atacuri criminale; pentru că nu există dotări la zi; pentru că nu există statut, pentru că nu există fermitate, conform procedurilor și nu în afara lor, ca abuz nejustificat de putere; pentru că nu există, întotdeauna, demnitate, probitate profesională, cinste și corectitudine polițienească.

Pentru toate astea, polițistul român nu mai impune, din păcate, respect în societate, situație care generează comportamentul inadecvat al unora dintre noi – din păcate, tot mai mulți -, lipsiți de simț civic, fapte ce conduc, uneori, la reacțiile exagerată pe care le vedem. Sigur, vorbesc aici despre cei care încearcă să-și facă meseria, în matricea ei, și nu la bunul plac, și care, din păcate, sunt depășiți de situație din toate motivele enumerate mai sus.

Evident, se pune întrebarea: este necesar, deontologic, civilizat și european, să târăști pe caldarâm, tu polițist de la rutieră, un om – fie el medic, inginer, agricultor, lăcătuș mecanic – pentru că nu s-a legitimat?

În capul meu de „om al Europei” spun că nu. Refuz să înțeleg astfel de imagini, gesturi, stări. Dar e normal ca tu, medic, inginer etc, să refuzi să te legitimezi, câtă vreme legea spune că asta trebuie să faci? E normal să înjuri, jignești, eventual să lovești, un agent? Dar e normal ca fiecare dintre cele două părți să ajungă până aici, împreună traversând un fel de no man”s land juridic, amestecat și tulbure?

Dar dacă fiecare dintre cei doi ar fi știut exact ce trebuie să facă și ce trebuie să pățească dacă nu face?! N-ar fi fost atunci absolut perfect și predictibil?

Cine n-a văzut filme cu polițiști americani de la rutieră, să-și cumpere DVD-uri! Vă sună cunoscut?!

„Prezentați-mi actele și țineți mâinile pe volan!”.

„Coborâți, întoarceți-vă cu fața spre autovehicul și țineți mâinile pe capotă!”, în cazul: lipsă acte, comportament recalcitrant, percheziții.

„Puneți mâinile la spate!”, în cazul încătușării din motive: lipsă acte, comportament violent/dubios, deținere droguri, arme.

Condus la mașina poliției, depus în habitaclu, cu protejarea expresă a capului (să nu uite legea în caz de impact, recte cucui; să nu acuze polițistul de lovire și alte violențe).

Drumul la secție, declarații, depunere în arest, reținere un număr de ore, eliberare pe cauțiune, amendă usturătoare, eventual proces și alte consecințe.

E complicat?! Poate doar faptul că nu înțelegem limba. Dar aflu că viitorul polițist dă, astăzi, examen de admitere la română, o limbă străină și istorie.

Deci, încă nu-i nimic cu desăvârșire pierdut!