Ce va face vinerea aceasta dl. Victor Ponta, fff credinciosul?

Pe dl Ponta îl leagă de biserică amintirile din copilărie, când bunicul său, preot, îl lua cu sine la slujbă, aproape în fiecare duminică. „Nu neapărat că eram eu un copil mai credincios decât alții”, mărturisește premierul, care nu spune dacă stătea smirnă la slujbă ori, mai curând, țopăia în jurul bisericii, ceasurile de prosternări și cântări dinăuntru fiind, pentru orice copil normal, greu de suportat. Este posibil, totuși, ca, atunci, micul Victor să fi deprins basic-ul în materie de educație religioasă, cu morala creștină oprindu-se însă la numai cinci porunci. Nimic extraordinar până aici, puțini politicieni fiind „duși la biserică”. Unii, ca Ion Iliescu, s-au declarat atei cu mulți ani în urmă, alții, ca Traian Băsescu, au făcut înțelegeri politice cu episcopii, frecventând biserica din an în Paște, mulți au cerut miracole de la sfintele moaște și și-au cumpărat pomenirea cu bani. Doar Emil Constantinescu alergâd după călugărul vizionar Vasile – mai mult nălucă, decât om viu – și Gigi Becali, ctitorul miliardar, împins în politică chiar de Sfântul Gheorghe au ieșit din cercul virtuozilor mandolinei („Nu-ți face cruce, ca și cum ai cânta la mandolină”, sfătuia părintele Arsenie Papacioc) , căzând pentru o scurtă bucată de vreme, în misticism.

Spre deosebire de colegii săi de clasă politică, domnul Ponta, deși are o relație la fel de superficială ca și ei cu confesiunea ortodoxă, este sigurul care o folosește (lucru care nu s-a mai întâmplat în trecut) ca armă în campania electorală, împotriva candidatului unui cult minoritar din România, care n-ar fi tocmai potrivit să reprezinte majoritatea ortodoxă. Ca să fie însă mai convingător – enunțul „Sunt ortodox mândru!” nu ajunge -, premierul se dă drept credincios practicant: ține evidența sfinților, merge la hramuri, la moaște, iar de Sfânta Maria s-a închinat la trei biserici, zburând de la una la alta cu elicopterul. Fiind campanie electorală, acestea pot fi interpretate drept activități propagandistice, de felul lor mincinoase (primul ministru, se știe, încalcă mereu a noua poruncă), atașamentul practicantului față de religia sa dovedindu-se sincer când este exersat în afara băilor de mulțime. De aceea, ar fi elocvent dacă dl Ponta ar ține posturile, dacă și-ar face cruce când trece prin fața bisericilor și seara, la culcare, dacă s-ar spovedi des și ar merge duminica, la slujbă, dacă ar face și altfel de pomeni, decât alea electorale. Iar vinerea asta cum procedează? E Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul, cruce cu roșu și zi de post negru. Domnia sa îl ține? Și ce reprezintă postul pentru domnia sa, o perioadă de curățire trupească și sufletească sau un regim de detoxifiere? Vecina mea, cucernica doamnă F,  ar fi fericită să afle.

Cum campania electorală se înfierbântă, nu m-ar surprinde ca Victor Ponta să bată mătănii la o oră de maximă audiență și să-și inventeze un moment de epifanie, pe pagina de Facebook. Toate evenimentele religioase la care participă,  preasfinții de care se înconjoară au rolul de a convinge electoratul că el este alesul și că Dumnezeu i-ar fi pus deja mâna-n cap.