Cea mai bună versiune a adevărului

La filmul din 1976 al lui Alan J. Pakula mă refer, cu Robert Redford în rolul lui Bob Woodward și Dustin Hofman în rolul lui Carl Bernstein. Era vorba despre doi jurnaliști de la Washington Post și afacerea Watergate care l-a doborât pe președintele Nixon (cartea publicată de Woodward și Bernstein în 1974 stă la baza filmului). Watergate a rămas icoana jurnalismului de investigație.

Lui Bob Woodward i-am citit apoi toate patru cărțile despre George W. Bush și m-a dezamăgit amarnic. Lui Carl Bernstein îi mai urmăresc comentariile pe CNN.
Zilele astea, Bernstein se află în Israel. A fost speaker-ul principal al Conferinței internaționale despre libertatea presei, de la Ierusalim.

Nici în Israel jurnaliștii n-o duc ca în sânul lui Abraham. Bibi Netanyahu ar fi fericit să nu mai existe decât presă obedientă și s-a străduit mult pentru asta. Marți seara a închis  ultimul canal TV de stat. Pretextul – lipsa de eficiență economică, De fapt, e unul dintre demersurile programului guvernamental de bibizare a presei, iar locul acelei stații TV va fi luat de o alta, pe placul Puterii.

Bernstein a vorbit la Ierusalim despre misiunea presei de a oferi publicului „cea mai bună versiune a adevărului” care poate fi obținută. I-a sfătuit pe cei prezenți să urmărească într-o anchetă jurnalistică nu doar firul banilor, ci și firul minciunilor.

Apropo de minciuni, Carl Bernstein s-a referit și la Președintele Trump. „Merită respect”, explica lunile trecute la CNN. „Dar asta nu înseamnă că n-ar trebui scos din minciunile lui”.  Luni seara, în fața ziariștilor din lumea întreagă, a accentuat: „E un mincinos și un ignorant în materie de istorie a țării sale, de alcătuire și condiții de viață ale poporului. Asta nu e o părere – e cea mai bună versiune a adevărului (…). E funciarmente leneș, lipsit de dorința de a munci din greu pentru a deveni un mare lider”. (Cea mai bună versiune a adevărului despre președintele Americii nu e doar rodul cunoașterii personale, ci și al discuțiilor pe care Bernstein le-a purtat cu echipa de producție a celebrului show  „The Apprentice”).

Rugat în martie, la CNN, să facă o comparație cu președintele Nixon – supriză: „Richard Nixon a fost un om de departe mai puțin periculos decât Donald Trump (…), a fost un om competent, care a înțeles istoria, a înțeles instituțiile. Nu putem spune același lucru despre Donald Trump”. La Conferința din 8 mai, Bernstein și-a augmentat judecățile de valoare: „Donald Trump suferă de cecitate etică în ce privește conflictele de interese, de o intensitate pe care n-am mai întâlnit-o niciodată  la Casa Albă”.

La întrebarea dacă președintele Americii ar putea fi pus sub acuzare, eroul jurnalismului de investigație a răspuns impecabil: „Din fericire, nu e treaba mea. Ce e minunat în a fi reporter este că nu ai un glob de cristal. Va trebui văzut care e cea mai bună versiune posibilă a adevărului și ce vor face cu ea publicul și autoritățile”.  

Constatând că la prezidențialele din Statele Unite media n-a făcut decât să panorameze circul în loc să pună întrebări, Carl Bernstein a remarcat și mutațiile produse la nivelul publicului: „Oamenii caută informații pentru a-și consolida ceea ce deja cred, mai degrabă decât să fie deschiși la cea mai bună versiune a adevărului. Ei doresc informații care să le susțină valorile ideologice, culturale, religioase și prejudecățile cu care s-au căptușit”.