Scandalurile de pe scena politică, oricât de mari ar fi, nu pot ascunde starea dezastruoasă în care continuă să se afle economia României, oricât de încrâncenați ar fi politicienii și susținătorii lor și oricare ar fi motivele acestor scandaluri.
Estimarea de creștere economică a scăzut de la 3% la 1,5% din PIB în doar câteva luni. O economie mai mică înseamnă mai puțini bani la buget. Un buget mai mic înseamnă fie noi tăieri de cheltuieli, fie majorări de taxe și impozite.
Date fiind un an agricol sub așteptări, lipsa investițiilor și creșterea moderată a consumului însă, chiar și o creștere de 1% din PIB pare prea optimistă acum.
Leul a pierdut peste 5% față de euro anul acesta. Unii spun că sunt factori externi, alții că sunt interni iar alții că BNR transmite intenționat în piața valutară tensiunea politică în semn de avertisment pentru politicieni.
Cert este că dacă România ar atrage fonduri europene și investiții străine, deci valută, atunci scandalurile politice s-ar resimți mult mai puțin în curs și, poate, acesta ar reveni la nivelul de echilibru din ultimii doi ani. Unde mai pui că România nu se mai poate baza, cum a făcut-o ani buni până acum, pe remiteri masive de peste graniță. Cazul românilor din Spania este elocvent.
În primele patru luni ale acestui an numărul salariaților a crescut cu o medie lunară de 15.500 de persoane, până la un nivel de 4,27 milioane, în luna mai. În acest ritm ar fi nevoie de circa trei ani pentru ca acest indicator să ajungă la nivelul de dinaintea crizei.
Lipsa locurilor de muncă, incapacitatea factorilor de răspundere de a impulsiona mediul privat să creeze noi locuri de muncă se revede atât în șomaj, cât și în deficitul de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care doar în primele patru luni a fost de circa 1,3 miliarde de euro.
Soluția este creșterea masivă a investițiilor, de preferat a celor cu capital străin. Iată însă că, după două luni de la instalare, guvernul Ponta se dovedește la fel de interesat de crearea de noi locuri de muncă precum cele două cabinete, Boc și MRU, de dinaintea lui, adică deloc.
Premierul Victor Ponta a declarat că 75% din timpul alocat ședințelor de Guvern este cheltuit pentru a se apăra de atacurile opoziției și ale actualului președinte suspendat. Problema este că nici sfertul din timp rămas nu a fost folosit cu vreun rezultat concret pentru economie. Ba dimpotrivă.
Premierul României susține că vrea să aducă management privat la companiile de stat, dar, în același timp, este împotriva salariilor mari date în astfel de companii. Nu știu câți CEO sunt dispuși să lucreze pro bono pentru statul român. Tot premierul a ținut, de asemenea, să declare agențiilor de presă străine că „a fost greu” pentru Guvern și pentru BNR să apere leul de valul extern de neîncredere a investitorilor. Imediat după ce citatul a apărut în presă au apărut și ordinele de cumpărare de la Londra, ducând cursul și mai sus. Și exemplele pot continua.
Mediul politic și-a bătut joc de economie în ultimii ani fie prin decizii hazardate, cum ar fi creșterea prea rapidă a cheltuielilor statului, bazată pe o creștere economică anuală care nu avea cum să fie menținută prea mult timp, cum este cazul guvernării Tăriceanu, fie prin măsuri de salvare a bugetului și de îngropare a economiei, cum a fost cazul guvernului Boc. Tot guvernul Boc a brevetat „anul fără măsuri economice concrete”. Este vorba despre anul electoral 2009, în care, dacă s-ar fi luat măsuri de redresare a bugetului, nu s-ar fi ajuns în 2010 la tăierea de salarii și la majorarea TVA, care au încetinit și mai mult o economie șchioapă.
Guvernul Ponta, în acest sens, pare să fi preluat ștafeta cu mare succes de la predecesorii săi. Exceptând reîntregirea salariilor, anunțată de cele două guverne precedente, Palatul Victoria nu a făcut nimic altceva decât să se tot mire de cât de prost o duc românii, de parcă nu ar avea niciun cuvânt de spus.
În continuare, la două luni de la preluarea mandatului, politicienii de la putere se mulțumesc să constate că economia merge prost. România nu duce lipsă de martori. Problema este, tocmai, că prea puțini își suflecă mânecile și se pun pe treabă.
Dacă politicienii au impresia că pot câștiga voturi lăsând economia să crape, dar țipând din toți rărunchii că vor să facă dar nu sunt lăsați, atunci politicienii greșesc amarnic. Cea mai eficientă măsură „populistă” din România, în sensul că poate aduce voturi în urnă pentru cineva, este acum repornirea economiei.