Cea mai opacă privatizare transparentă

Luni, 24 septembrie, la ora 10 fix, domnul Remus Vulpescu, inegalabilul maestru de ceremonii al privatizărilor, îl așteaptă pe Dan Diaconescu să semneze contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni la Oltchim. Patronul OTV nu garantează că va ajunge – având, zice el, mai multe documente de studiat -, dar dl Vulpescu nu se îndoiește de seriozitatea, bonitatea și buna credință a cumpărătorului, fiind, astfel, singura persoană publică pentru care câștigătorul licitației nu are secrete. L-a citit din cele patru foi predate în plic, din scrisorile de la bănci și din declarațiile pe care le-a auzit o țară întreagă, așa încât, în timp ce o mulțime de analiști și politicieni ar băga mâna în foc că DD joacă la caceealma, el susține că acesta va veni, luni, și cu bani. Dacă la orele 10 trecute fix, șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI) va privi singur și trist în camerele de luat vederi, repetând ipostaza și zilele următoare, așa-zisa privatizare a Oltchim va deveni bomboana de pe coliva avortatelor privatizări de până acum, iar combinatul se va transforma într-o bombă cu ceas.

După aproape trei zile de la spectacolulul live al licitației, încă nu se știu, cu certitudine, următoarele: Are Dan Diaconescu 45 de milioane de euro, cât a oferit pentru 54 la sută din acțiuni, ca să le vireze, în termen de zece zile, la bugetul statului? Sunt banii lui sau ai altcuiva? Cine este, atunci, cumpărătorul din umbră? De ce nu joacă la vedere? În ce investește, de fapt, acesta, în economie sau în politică? Vrea să salveze combinatul ori să detoneze o încărcătură electorală, în preajma alegerilor? Fără răspunsuri la aceste întrebări, cea mai transparentă privatizare românească rămâne și cea mai opacă.

Orcine ar cumpăra, prin intermediul lui Diaconescu, Oltchim privește dincolo de interesele economice, spre ascensiunea unui partid național-populist, cotat, deocamdată, la 10 la sută. Odată cu combinatul – socotit de analiști o gaură neagră din cauza uriașelor datorii acumulate și a ruperii deliberate de sursa de aprovizionare (Arpechim) – ia, la pachet, și o formațiune politică, Partidul Poporului, cu viitor parlamentar. Oferta a fost, de altfel, ambalată pe gustul alegătorilor, DD condiționând plata celor 45 de milioane de euro de întoarcerea lor, sub formă de împrumut din partea statului, la Oltchim, pentru susținerea producției și plata salariilor restante către muncitori. În acest caz, la buget n-ar mai intra nimic, banii folosindu-i tot noul proprietar, lucru ce pare să-i convină dlui Vulpescu, dar nu și ministrului Economiei, Daniel Chițoiu.

Nerespectarea condiției enunțate răspicat și repetat în timpul licitației i-ar putea da, însă, lui DD prilejul să se retragă din afacere – desigur, indignat și perorând împotriva guvernului care îl împiedică să facă bine oamenilor – dacă, așa cum cred unii, patronul falimentarei OTV n-ar fi avut niciodată, în privința Oltchim, intenții serioase. Într-o atare situație, USL ar rămâne cu bomba socială în brațe. Nici artizanii celei mai trasparente privatizării nu văd ce meșterește DD în tomberon: dezamorsează ori amorsează bomba? Și, totuși, sunt atât de relaxați, de parcă ar fi vândut un butic.