Luni dimineață, zi liberă de Rusalii, într-un București pustiu unde nici „criza” nu circula pe stradă, am primit la redacție un telefon de la un cititor care mi-a prezentat problema lui, rugându-mă să o expun mai departe ministrului de Finanțe sau premierului. Astfel încât să se găsească o soluție.
În 1966, părinții cititorului au făcut prima depunere la CEC. În 1977, soldul carnetului de economii de la CEC indica 10.000-11.000 de lei. De atunci, părinții nu au mai efectuat vreo depunere, dar nici nu au scos vreun ban. Ce se aduna era doar din dobândă.
La vremea respectivă, în 1977, 10.000 de lei însemnau cam 1.000 de dolari. Sau 10 luni de salariu. O Dacie era cam 70.000 de lei (7.000 de dolari), iar o casă/apartament era cam 50.000-70.000 de lei (5.000-7.000 de dolari).
În 1994, deci peste 17 ani și la patru ani după Revoluție, în soldul contului de economii de la CEC se adunaseră 21.774 de lei, după cum mi-a spus cititorul. Adică 5 dolari și ceva. În 2005, când a venit denominarea în care s-au șters patru zerouri din coada leului, soldul libretului de economii se adunaseră 33.163 de lei, adică 3,3 în lei noi, adică 1 dolar.