Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl retrăiască

Cum este posibil ca în secolul 21 extremismul să atingă cote atât de ridicate în Vestul Europei și într-o țară precum Marea Britanie, un stat cu rădăcini democratice vechi? Voi încerca să ofer un răspuns aici.

Cauzele care au dus la cel De-al Doilea Război Mondial au fost mai multe, dar trei sunt principale, în opinia mea: nerespectarea demnității oamenilor (!), o criză economică profundă și rasismul/xenofobia (nu le voi trata separat pentru că, în esență, sunt același lucru). Se știe, din istorie, că în perioadele de criză economică partidele extremiste sunt pe val. Instabilitatea economică, cu efectele sale – inflație, șomaj -, este „îngrășământul” ideal pentru extremele care înfloresc pe scena politică. Hitler a preluat puterea în Germania prin propagandă rasistă și pe fondul incapacității clasei politice democratice de a rezolva problema șomajului și de a le asigura oamenilor demnitatea. Iar, pe lângă dorința de a nu fi umilit, un factor important pentru demnitatea unui om îl reprezintă posibilitatea de a avea un venit și de a duce un trai decent.

Rămânând la capitolul demnitate, subliniez și un alt factor care a determinat Germania să se reînarmeze și să pornească cel De-al Doilea Război Mondial. Germanii, un popor mândru, au fost umiliți după ce au pierdut primul mare conflict armat global, terminat în 1918. Cine a văzut excelenta serie de documentare „Apocalypse: The Second World War” de pe National Geographic știe despre ce vorbesc. Nemții tremurau iarna de frig, deoarece cărbunele din Ruhr mergea tot în Franța și Belgia pentru că Germania nu a putut plăti despăgubirile de război uriașe și total nerealiste (inițial 846 miliarde de dolari în banii de acum, reduse apoi la echivalentul a 442 miliarde de dolari), elita militară a fost martoră la distrugerea armatei germane de către învingători, iar cetățenii erau umiliți în fiecare zi de către forțele străine de ocupație din Ruhr. Martore stau înregistrările video în care cetățenii care nu și-au scos pălăria în fața unui ofițer francez au fost bătuți de o patrulă. Deseori m-am întrebat dacă ar mai fi existat sau nu al Doilea Război Mondial fără această călcare în picioare a demnității germane în perioada interbelică. Ce poate învăța Europa de azi din pilda aceasta? Cred că foarte multe lucruri.

UE nu ia măsuri vizibile împotriva statelor membre care umilesc alte state din Uniune. Dovadă campania anti-imigrație din Marea Britanie, îndreptată împotriva românilor și bulgarilor, portretizați de presa tabloidă și de politicienii extremiști din Regat ca niște non-oameni, pierduți undeva pe scara evolutivă pe drumul de la maimuță la om. Din nou avem de a face cu un atac la demnitatea umană. Consecințele acestei campanii le vedem: britanicii au fost convinși, prin propagandă, că românii și bulgarii le fură locurile de muncă (și nu criza economică prin care am trecut), fiindu-le, astfel, afectată, din nou, aceeași demnitate pe care o subliniez. Iar românii, tratați astfel în Europa, devin tot mai eurosceptici. Discriminarea și campaniile anti-imigrație în interiorul Uniunii ar trebui interzise și pedepsite aspru.

O altă cauză pentru expansiunea extremismului ar putea fi criza economică izbucnită în 2007. Însă efectele crizei nu mai sunt la fel de puternice acum. Acest lucru mă face să cred că problemele economice au astăzi o pondere mai mică în ascensiunea extremismului decât au avut în anii ’30. Excepție face Grecia, grav afectată de recesiune. Însă în Marea Britanie, Franța sau Danemarca economiile au revenit pe creștere. 

Cea de-a treia cauză, foarte importantă, o reprezintă rasismul. Acest fenomen a crescut simțitor în Marea Britanie în secolul 21. Descoperirea face parte dintr-un sondaj al British Social Attitudes. Procentul celor care au susținut că au fost afectați într-o oarecare măsură de rasism a crescut rapid imediat după atentatele de la 11 septembrie 2001, în urma cărora Turnurile Gemene din New York s-au prăbușit și mii de persoane au murit. Pe urmă, au venit atacurile teroriste din Londra și Madrid. În 2011, în plină criză financiară, procentul a crescut din nou accelerat, ajungând la 38%. A urmat o scădere, la 26%, în 2012, datorită impactului pozitiv al Jocurilor Olimpice de la Londra, iar acum rasismul se află din nou în creștere rapidă. 

Îmi este încă proaspătă în minte imaginea lui Dani Alves mâncând, într-un lecție superbă și spontană predată rasiștilor, o banană aruncată din tribună de un suporter al echipei adverse. Dacă eram cel care a aruncat banana aș fi intrat în pământ de rușine văzând gestul fotbalistului. UEFA a recționat dur, la fel și autoritățile locale, însă nu este suficient pentru ca acest fenomen să fie descurajat. Din nou UE trebuie să combată prin orice mijloace – legislative, educație, evenimente – rasismul.

Cred că în toate statele UE trebuie introduse cursuri obligatorii în școală care să trateze aceste trei aspecte: demnitatea umană, cauzele războaielor și rasismul. Cineva îmi spunea că rasiști suntem cu toții, ține de ADN-ul nostru și de evoluție, speciile și rasele concurează între ele pentru resurse. Nu sunt în măsură să neg sau să afirm că este așa, însă știu că un om educat bine își poate controla mult mai bine pornirile de orice fel. Mai știu și că omul are ceva în plus comparativ cu alte animale: un creier mult mai dezvoltat și conștiința răului.

Rasismul și xeonofobia ar trebui să fie tratate în școli cel puțin la fel ca și educația sexuală, deoarece efectele sunt profunde și de lungă durată. Un alt rol important în combaterea rasismului și atacurilor la demnitate umană îl are familia, în opinia mea. După cum se vede, efectele în societate ale acestor două atitudini sunt profunde. Nu vă lăsați copiii, încă de mici, să umilească pe nimeni, nu-i lăsați să fie rasiști și intoleranți, până nu e prea târziu și ajungem să retrăim coșmarul din „Apocalypse: The Second World War”.