Cei doi Năstase prea mari pentru România

În ultimii ani, a devenit o modă ca persoane publice să se plângă de viața pe care o duc în România, unii mergând până acolo încât să invoce amenințarea puerilă că renunță la cetățenia română. Un fel de „îmi iau jucăriile și plec”, pe marginea gropii cu nisip a națiunii, din partea unor oameni cărora celebritatea sau înălțimea funcției de odinioară le-a tras un văl pe ochi, creându-le halucinația că această țară și oamenii din ea pur și simplu nu îi merită. Sunt prea buni pentru România.

Ca un făcut, acești oameni nu sunt nici vreun bătrân care a muncit 40 de ani, iar la pensie stă la cozile interminabile și sufocante ale Fiscului să-și plătească dările, nici vreun amărât care nu are după ce bea apă și stă pe stradă să vândă usturoi fără bon fiscal, în ciuda ministrului Finanțelor din România. Culmea ipocriziei, acești năpăstuiți ai sorții de român sunt oameni care au sau au avut puterea – politică, financiară – de a schimba ceva în România, astfel încât să nu le mai vină astăzi acru în gură, privind în jur la realitățile românești. Coincidența face ca două dintre cele mai răsunătoare și memorabile exemple de astfel de specimene ipocrite să poarte același nume: Năstase.

Deunăzi, Adrian Năstase, fost premier al României, care a deținut puterea, unii ar spune aproape absolută, în această țară, a ajuns să cerșească lacrimi din pușcărie, prin vocea fiului său, Andrei. „Am discutat în familie aceste aspecte, se pare că ar fi o ultimă soluție de a renunța la cetățenia română. Considerăm că asta s-a urmărit prin acea pedeapsă complementară, eliminarea lui din viața politică. Cred că i-am urma exemplul, eu și fratele meu”, a declarat fiul cel mare al dublului condamnat pentru corupție, Adrian Năstase.

Așadar, Adrian Năstase și fiii săi au ajuns să resimtă scârba de a fi cetățeni români, de a purta stigma unei țări în care „Însuși” se consideră un persecutat politic, un demn echivalent modern al martirilor Maniu sau Coposu. E vorba de acel deținut politic cu vilă de două etaje în zona Dorobanți a Capitalei, cu domeniu la Cornu. Da, vorbim chiar de eroul persecutat Adrian Năstase, cel care a anunțat fără să clipească faptul că se va scotoci de câteva sute de mii de euro de prin conturi, ca să-și plătească dintr-un foc prejudiciul creat Inspectoratului de Stat în Construcții, prin șmenul denumit „Trofeul Calității”. E chiar el, persecutatul care scrie aproape zilnic pe blog, din pușcărie, și căruia i se publică editoriale în presa centrală, de către ziare care se mândresc cu acest pușcăriabil pe prima pagină. E vorba de acel mic mucenic Andrei Năstase, care conduce o limuzină nemțească de peste 50.000 de euro pe străzile Bucureștiului, acel tânăr întreprinzător cu terasă în fițosul Herăstrău.

Cu un an și ceva în urmă, în ianuarie 2013, un alt Năstase a recurs la același tertip emoțional ieftin, cerșind câteva lacrimi și bătăi pe umăr de la fanii săi. Fostul mare campion de tenis Ilie Năstase s-a trezit vorbind: „Pentru ce ni se iau asemenea taxe? Pentru salariile parlamentarilor? Nu mai vreau să plătesc, mă mut în Rusia, după Depardieu” (actorul francez a renunțat la cetățenia franceză, adoptând-o pe cea rusă, pentru a evita plata taxelor prea mari din Franța).

Ulterior, jucăuș și iute la mânie cum îl știm, Ilie Năstase a dat-o cotită: „A fost o glumă. Îl cunosc pe Putin, l-am văzut odată la Sankt Petersburg, dar nu am să plec niciodată din România. Aici m-am născut”.

Este vorba despre acel Ilie Năstase căruia Fiscul îi cerea în 2012 vreo 250.000 de euro datorii și penalități, pentru un teren imens pe care fundația fostului tenisman îl primise de la stat, dar, ce-i drept, nu îl folosise pentru că proiectul său pentru o bază sportivă nu a fost realizat. E vorba de acel stat care, pe când era comunist, i-a asigurat lui Ilie Năstase mijloacele, modeste cum or fi fost ele, de a străluci pe terenurile internaționale de tenis.

E greu să te superi pe Ilie Năstase. O dată pentru că ce a făcut el pe terenul de tenis nu poate fi șters cu buretele. A doua oară, pentru că el este autorul următorului autoportret onest, în 2013: „Nu mă interesează politica, am fost odată prost, îmi ajunge. Niciodată nu mă mai bag în politică”. Un an mai târziu, același Ilie Năstase candidează la Senat, din partea Partidului Conservator, în colegiul electoral al unui alt mare persecutat politic al României, Dan Voiculescu.

Tehnic și legal vorbind, acești doi oameni nici nu ar putea renunța la cetățenia română. Adrian Năstase trebuie mai întâi să își ispășească pedeapsa cu închisoarea, plus condițiile unei noi eliberări condiționate, apoi să își plătească datoriile stabilite de judecători către statul român, create prin faptele de corupție pentru care a fost condamnat. La fel, Ilie Năstase ar trebui să facă dovada că și-a plătit dările către Fisc. Legea spune că pentru a renunța la cetățenia română, e nevoie de cazier judiciar și de adeverință la zi a debitelor către statul român. Și încă un aspect legal: cei doi trebuie să obțină în prealabil cetățenia altui stat. Ilie Năstase visa la Rusia, poate că profesorul de drept internațional Adrian Năstase are alte opțiuni.

Moral vorbind, acești doi domni ar trebui să tacă. Dacă lui Năstase Ilie i se pot ierta multe vorbe aruncate aiurea, deținutului Năstase Adrian cetățenia română ar trebui să îi ceară despăgubiri morale pentru lezarea imaginii.

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU