Cel mai bun banc cu evrei

(Trebuie să știți că bunica evreică e o instituție – un personaj uriaș. „O porție dublă de mamă evreică”, zice Amos Oz).

O bunică evreică, cu nepoțelul ei – pe malul mării. Tocmai îi aranjează șepcuța, când un val uriaș îl înghite pe micuț.

-Oy, gevalt! Oy, oy, oy! Doamne, Dumnezeule, cum ai putut să-mi faci tocmai mie una ca asta? Te-am slujit credință, Ți-am îndeplinit toate poruncile! Să-Ți fie rușine!

Jenat, Dumnezeu se decide să îi restituie copilașul: un al doilea val i-l aruncă bunicii drept în brațe, viu și nevătămat.

-Ah donk, Doamne! Mulțumesc! Ești drăguț! Da” unde-i șepcuța?
 
Anecdota se termină aici. Amos Oz merge mai departe, încredințându-ne că Dumnezeu „i-a înapoiat, umil, și șepcuța”.

Și apoi, brusc, totul devine dramatic de serios: „în vreme ce numeroase generații de evrei devotați au crezut că fără Dumnezeu nu vor exista nepoți, în adâncul inimilor lor știau că fără nepoți nu va mai rămâne nici un Dumnezeu”.