„Marșul rușinii” împotriva corupției s-a desfășurat ieri, la Tel Aviv, după încheierea Shabbatului, ca de obicei în ultimul an.
Subiectul cel mai fierbinte – Strippergate – escapada pornobahică din 2015 a lui Yair, fiul cel mare al premierului, cu limuzina și garda de corp plătite de contribuabili, pe banii beizadelei magnatului Kobi Maimon, care primise în anul respectiv o concesiune pentru exploatarea gazelor în largul mării, la insistențele prim ministrului, în valoare de 20 miliarde de dolari. Te scumpești la 400 de șekeli? l-a luat la rost Yair, în noaptea cu pricina, pe Nir Maimon, între nouă cluburi de striptis.
Mii de cetățeni și-au strigat obișnuitele sloganuri – „Frați în războiul contra corupților!” , „Țara noastră nu e a Netanyahilor!”, „Încă un Procuror General ca Mandelblit și suntem pierduți!” (referire la Avichai Mandelblit, în fața locuinței căruia s-a protestat luni la rând și care a amânat în mod repetat cercetarea premierului în cele două dosare aflate sub ancheta poliției anticorupție Lahav 433). Au apărut însă și sloganuri noi: „Bibi, du-te la Pussycat!” (unul dintre cele mai luxoase cluburi de striptis din întregul Orient Mijlociu, situat în Piața Atarim, pe malul Mediteranei) și „Să fii porc nu e kosher!”.
Câteva zeci de contra-protestatari (sper ca Guvernului să nu-i vină ideea khameneistă de a contrapune manifestanților din stradă membri fideli ai partidelor de coaliție) au vociferat și ei, numindu-i pe participanții la „Marșul rușinii”… „rasiști amărâți”.
În timpul acesta, premierul Netanyahu (alături de Sara, binecunoscuta sa soție) se afla pe aeroport, înaintea decolării spre India. Le-a prezentat ziariștilor un sumar al vizitei (după Ariel Sharon în 2003, care a fost nevoit să-și întrerupă brusc șederea, Netanyahu e primul premier care în ultimii 15 ani vizitează India în fruntea unei impresionante delegații). Apoi, conform obiceiului, a tras un perdaf presei „dușmănoase”, profund iritat de felul în care a acoperit scandalul Strippergate.
Întrebat de ce nu-l mai însoțește fiul său Yair, așa cum fusese programat, prim ministrul Israelului a răspuns: „Soția mea și cu mine suntem în postura de mamă și tată al unui fiu tânăr, care iubește statul Israel cu fiecare fibră a sufletului său. Vreau să vă gândiți cum v-ați simți simți voi, în cazul când copiii voștri ar fi călcați în picioare cu dezlănțuită cruzime. Spun asta nu doar pentru media, dar și pentru persoanele publice care au întors capul cu fățărnicie. Vreau să profit de ocazie pentru a mulțumi acelor mulți, mulți, mulți cetățeni ai Israelului, care săptămâna aceasta ne-au sprijinit, în ciuda tratamentului inuman la care am fost supuși. Vreau să spun națiunii, în seara aceasta, cât de mult o apreciem. Și mai vreau să le spun ceva – voi ne dați puterea să continuăm!”.
Premierul Benjamin Netanyahu rămâne același, neîntrecut, maestru al autovictimizării.