Cele 10 personaje ale mele din 2013
Dincolo de evenimentele care caracterizează un an, în minte trebuie să-ți rămână și personaje care prin ceea ce au făcut, bun sau rău, au ieșit în evidență.
Dacă săptămâna trecută am listat top 10 evenimente care m-au surprins anul trecut, acum am făcut un clasament de top 10 personaje care mi-au rămas în minte în acest an. Nu toate aceste personaje sunt de primă linie, numele lor nu este listat public zi de zi, dar mie mi-au plăcut. Pe unii dintre ei i-am avut invitați la ZF Live, acolo i-am cunoscut față în față prima dată și m-am bucurat în sinea mea că există și un eșalon doi sau trei, care duce business-ul înainte, fie al lor, fie al celor pentru care lucrează.
Am o părere foarte bună despre personajele din umbră, cele care sunt vizibile atât cât trebuie și când trebuie. În dreptul lor pot fi contabilizate mult mai multe realizări decât la personajele care sunt in lumina reflectoarelor.
1.Carmen Sebe, director operațional Avangate: cei care sunt în business au auzit de Radu Georgescu, poate cel mai tare antreprenor din IT din România. În 2003 a vândut antivirusul RAV către Microsoft, iar în 2010 vinde GeCad ePayment, un pionier al plăților cu cardul pe internet în România, care a ajuns lider în acest sector, grupului sud-african de media Naspers. În toamna acestui an vinde Avangate, un furnizor de soluții și servicii pentru distribuția electronică de software, către un fond de investiții din Silicon Valley Francisco Partners. De Radu Georgescu știa mai toată lumea. Dar de Carmen Sebe, directorul operațional al Avangate, știa mult mai puțină lume, cu toate că a fost implicată în toate tranzacțiile și discuțiile lui Radu Georgescu. Dacă el face strategia și deal-urile, Carmen Sebe trebuie să conducă operațional firma astfel încât cel care cumpără să găsească toate lucrurile în ordine, într-un domeniu în care mintea oamenilor, angajaților, este cel mai important activ și trebuie să faci astfel încât să-i ții acolo. „Nu este ușor (pentru o fată -n.r.) în această industrie”, a menționat ea la ZF Live, în a doua zi după ce s-a anunțat că s-a vândut Avangate.
2. Alexandru Iancu – unul din proprietarii companiei Rod Bun SRL. Până când l-am întâlnit la ZF Live nu am auzit niciodată de el sau de grupul de companii unde este acționar. El este un antreprenor din agricultură, sub 40 de ani și a spus în primăvară la emisiunea noastră de business că: „orice rezultat sub 50 de milioane de euro în acest an ar trebui să fie un eșec. Următorul pas ar urma să fie ca în trei ani să ajungem la un rulaj de 100 de milioane de euro”. Rod Bun Grup făcea în 2012 35 de milioane de euro din producția de semințe profesionale pentru agricultură, distribuția de îngrășăminte și pesticide dar și din comerțul cu cereale și plante oleaginoase. De la Alexandru Iancu am aflat că cel mai bun teren din România pentru agricultură este în zona Satu Mare. Grupul pe care îl conduce avea 6.000 de hectare de teren arabil și șase ferme, iar ținta pentru următorii cinci ani este să ajungă la 20.000 de hectare. Cred că România începe să dezvolte o clasă de antreprenori tineri în agricultură, care folosesc ultima tehnologie și care vor trage după ei toată economia. Uitați-vă la ei. PS: Când te uiți la Alexandru Iancu și cum vorbește despre business-ul în agricultură nici nu-ți vine să crezi că este la prima linie în galeria lui Dinamo.
3. Ludwik Sobolewski – noul director general al Bursei de Valori București. Pentru România numirea unui străin în fruntea bursei de la București este o palmă pentru comunitatea financiară locală, că nu are oameni. De câțiva ani, brokerii și investitorii români care se învârt în jurul bursei de la București și despică firul în „patru sute” și-au căutat un nou șef al bursei. Pentru că nu l-au găsit la București deoarece nu l-au format în timp, au fost nevoiți să se uite peste graniță. Nu știu cine l-a convins pe Sobolewski, cel care a făcut din bursa de la Varșovia cea mai importantă piață bursieră din Europa Centrală și de Est, să vină la București și să intre în „colcăiala” fără miză a pieței bursiere locale, dar cred că a fost una dintre cele mai bune recrutări pe care România a făcut-o. Polonezul se dovedește un apărător mai mare al bursei de la București, decât mulți oficiali români. Dar dincolo de culoarul bun pe care a intrat, cu listarea Romgaz și Nuclearelectrica, cred că polonezul a adus bursei de la București o expunere mai mare în afară prin contactele pe care le are și mai ales prin limbajul comun pe care îl are cu bancherii de investiții și cu investitorii de pe bursă. Faptul că vorbește aceeași limbă a piețelor financiare cu cei care au bani a ridicat bursa de la București cu cel puțin 10% în acest an, din cele 25 de procente câștigate de indicele BET.
4. Cătălin Păunescu, proprietarul Star Storage. Ce poate fi mai plictisitor decât să ai un business de arhivare electronică? Ce poți să spui despre Cătălin Păunescu sau cum poți să-l vinzi publicului astfel încât să se uite lumea la ce spune, mai mult decât la Ion Țiriac, ca să dau un exemplu? Când faci peste 20 de milioane de euro pe an, cu câteva milioane de euro EBITDA, trebuie să fie ceva. Pentru a vedea cum trebuie să arate România din punct de vedere digital peste cinci ani astfel încât infrastructura administrativă de telecomunicații a țării să aducă valoare adăugată economiei și afacerilor, și nu să fie o piatră de moară ca acum, ar trebui ca cei care au legea pe mână să vorbească cu el.
Cătălin Păunescu la ZF Digital 13
5. Cristina Micu, director de marketing pentru retail la ING. Întotdeauna mi-am dorit să vorbesc cu cei care au introdus serviciile de retail bancar pentru yuppies, adică pentru cei din eșalonul de mijloc, pentru cei care lucrează în multinaționale, pentru cei care statul la coadă la bancă, pentru plata întreținerii este o corvoadă. Nu Cristina Micu a introdus selfbank-ul ING, dar ea are grijă să fie colorat, să aibă același concept unitar între serviciul bancar și locația pentru cei cărora li se adresează. Pentru mine a fost o surpriză plăcută o discuție cu ea la ZF Bankers`13 privind promovarea serviciilor și produselor bancare acum, într-o perioadă în care oamenii urăsc băncile.
Ce a spus Cristina Micu la ZF Bankers.
6. Tatian Diaconu, șeful Immochan, divizia de retail a grupului Auchan. L-am cunoscut prima dată la Gala Tinerilor Manageri de la Business Magazin, unde revista noastră săptămânală aduce în față și premiază pe cei care sunt sub 40 de ani și au poziții de top în companiile din România. Să lași Franța și să te întorci în România, în jungla de la noi, este un act de curaj, oricum ai lua-o, indiferent de poziția pe care vii. Ce am remarcat este că cei care sunt în retail știu foarte bine ce vor românii, care sunt preferințele, încotro se îndreaptă trendul și cum își cheltuie banii. Adevăratele institute de cercetare a opiniei publice sunt la marii jucători de retail.
7.Daniel Truică, vola.ro. Dacă din punct de vedere macroeconomic suntem pe penultimul loc din Europa, bătundu-ne cu Bulgaria pentru ultima poziție, la cele mai spectaculoase creșteri ale afacerilor din ultimii cinci ani ne aflăm pe primul loc cu acest operator de turism din online. Conform clasamentului întocmit de Deloitte, vola.ro a avut cea mai spectaculoasă creștere din Europa Centrală și de Est, cu 5.700%. Mulți își cumpără bilete de avion de pe vola.ro, dar cred că prea puțini s-au întrebat cine este în spatele acestei companii, ce are în cap, cum a ajuns aici sau unde vrea să fie peste cinci ani. Să spui tu, un român de 33 de ani, locuitor într-o țară în care jumătate din gospodării sunt la țară, cu wc-ul în curte iar mentalitatea este de a ne apăra în granițele noastre, că în cinci ani vrei să fii cu serviciul tău în Asia, mi se pare ceva ireal. Când te gândești la lupta pentru voturi a liderilor politici care ne decid viitorul cu oferte de nerefuzat adresate electoratului, gen găleți, mături, făină, ulei, zahăr și visul lui Daniel Truică de a opera și în Asia, te întrebi unde vom fi cu cei de la putere în următorii ani.
8. Un domn, 50-60 de ani, inginer în conducerea Uzinsider, pe care l-am întâlnit în trenul de la București la Constanța în vară, citind Ziarul Financiar din pagină în pagină. Mă duceam la mare și mă plimbam printre vagoane când am vâzut un domn care citea la 8 dimineața în tren Ziarul Financiar. Am purtat o conversație de aproape 45 de minute privind economia românească, ce a fost bun și ce a fost rău din ce s-a construit pe vremea lui Ceaușescu, cum a reușit un grup de oameni de pe timpuri să mențină și să crească câteva fabrici, capacități de producție, pe care le-au cumpărat la privatizare, fără să dărâme și să vândă terenul lanțurilor de magazine. Uzinsider are în portofoliu câteva fabrici printre care și Comelf Bistrița. Domnul respectiv citește Ziarul Financiar de 15 ani și mi-a făcut un rezumat extrem de interesant privind ceea ce am câștigat noi ca ziar și ceea ce am pierdut în toți acești ani, care sunt domeniile unde suntem buni sau care sunt sectoarele din economie unde nu știm ce se întâmplă, iar acest lucru se vede în scris.
9.Papalekas & Bîlteanu. Pe primul nu l-am văzut niciodată față în față, iar cu Dragoș Bîlteanu, „țarul SIF-urilor”, am vorbit doar de trei ori. Ioannis Papalekas, un grec cu afaceri imobiliare și Dragoș Bîlteanu au reușit să rezolve situația uneia dintre cele mai mari clădiri de birouri din București, Tower Center. După ce ani de zile Industrialexportimport, celebra firmă înființată de DIE și Ceaușescu în anii 70` și Avrig 35 s-au luptat în justiție, ajungând până la Curtea de Arbitraj de la Viena pentru clădirea de birouri la cinci minute de guvern, în câteva luni Papalekas și Bîlteanu au preluat afacerea, numai ei știu cum, și au reușit să mute în turnul de 26 de etaje, cu o valoare de peste 100 de milioane de euro, compania de stat Hidroelectrica și mai nou Ministerul Fondurilor Europene. Ca să pui la cap toate interesele în această afacere, cu toate încrengăturile din spate, îți trebuie multe relații atât la nivel politic cât și financiar. Cei doi au reușit. Dacă mai reușesc acum să rezolve și situația încurcată de la Cathedral Plaza, unde sunt mult mai multe interese/dispute implicate, începând de la arhiepiscopul Ioan Robu, Biserica Catolică până la unul dintre cei mai bogați evrei, Eyal Ofer și terminând cu primarul Oprescu, cei doi pot fi încoronați ca regii imobiliari ai Capitalei.
Cum au preluat Papalekas și Bîlteanu Tower Center.
10. Mircea Ursache, vicepreședinte ASF. Este unul dintre pilonii de bază a clasei financiare și politice din România și indiferent de regim a fost și este la putere. De la el am primit confirmarea privind pachetele financiare pe care și le-au dat foștii membri din conducerea CNVM și CSA, pachete de câteva sute de mii de euro pe an, la instituții ale statului că s-au desființat. Să primești – Daniel Tudor- 800.000 de euro că s-a desfințat instituția, CSA-ul, și apoi să fii numit pe aceeași poziție la ASF, care a preluat CNVM-ul, CSA-ul și pensiile private, cu un salariu de 14.000 de euro net pe lună, mi se pare strigător la cer chiar dacă acest lucru se petrece în România. Dacă nu ar fi fost Ursache să ne confirme indirect acest lucru, poate nu am fi relatat ce se petrece la aceste instituții rentiere, unde un șef câștigă mai mult decât omologul lui dintr-o țară vestică. De la ceea ce a spus Ursache la ZF Live a pornit unul dintre cele mai mari scandaluri ale anului, salariile și compensațiile care se dau în instituțiile de asigurări și supraveghere a pieței de capital.
Acestea sunt personajele mele și vă invit pe fiecare dintre cititorii ZF să veniți cu topurile voastre.