Dacă mi-ar cere cineva să încadrez geopolitica postmodernă, i-aș spune că e făcută de chelneri chinezi în restaurante kosher:
Un domn serios intră într-un restaurant kosher din New York. Cere un meniu și câteva minute e absorbit de lectură. Se apropie un chelner, care îl întreabă în idiș dacă îi poate fi de folos. Clientul ridică privirea. Surpriză: chelnerul e chinez.
Cei doi schimbă câteva cuvinte, cât să-i permită mușteriului să constate că ospătarul o rupe în idiș bine de tot.
După ce-și isprăvește prânzul, ros de curiozitate, domnul serios îl cheamă pe patronul evreu.
-Incredibil! Chelnerul e chinez și vorbește în idiș ca un gaon din Galiția! Cum se explică minunea?
Patronul îi face semn să vorbească mai încet și răspunde în șoaptă:
-El crede c-a învățat englezește…