CHESTIA ZILEI. Steag sau ciomag?

După ce am intrat în UE, în 2007, având în spate și intrarea în NATO, am fost cât se poate de convins că niciun conflict de anvergură între românii și maghiarii din România nu ar mai putea avea loc.

Bruxellesul și Washingtonul nu ar îngădui așa ceva.

Așa-zisul „război al steagurilor”, declanșat de un măgar extremist din guvernul de la Budapesta, va rămâne la nivel de palme verbale, din care atât politicianul maghiar, cât și cel român vor căuta să adune ceva osânză politică naționalistă.

Dar dacă ar apărea o problemă cu adevărat serioasă în legătură cu autonomia teritorială etnică, fluturată cu încăpățânare de activiștii secui, am mai putea avea aceeași încredere că steagul european și „Old Glory” american ar interveni corect, imparțial, cu fermitate, dar și cu înțelepciune, pentru rezolvarea ei?

Subsemnatul, după tot ce s-a întâmplat astă-vară în jurul referendumului și după ce am citit raportul MCV, capitolul presă și Justiție, nu pot să nu am îndoieli.

Mi le spulberați dumneavoastră, stimați cititori?

P.S. Criminalul Huidu a primit, pentru suspendarea pe viață a 3 oameni nevinovați, 4 ani de închisoare cu suspendare.

Puteau să-i dea și 400, tot liber o să-i petreacă, în vreme ce morții putrezesc la fel în pământ.

Un semn bun pentru toți rinocerii motorizați, să nu se intimideze, să-i dea înainte fără grijă, că pușcăria nu-i de ei.

Comisia Europeană s-a constituit ca oengeu pentru apărarea judecătorilor intimidați de presă. Dar de binecuvântarea pe care timizii judecători o dau ucigașilor are CE ceva de zis?

Soarta simplilor cetățeni batjocoriți de justiție merită amintită în vreun raport?