CHESTIA ZILEI: Tremur viața me, nu mai putem merge cafiné!

Nu cred să intre în călindar sfânta mare mucenică Roberta, asasinată pentru credința ei, la fel de neclintită ca și ea, în idealul pedelist al mântuirii prin hoție. N-o să avem niciun martir Sever. În Miorița nu e omorât ungureanul. 

Iar V. Ponta, acest Che Guevara înarmat cu pocnitori până-n dinți, un emul al lui T. Băsescu („Un fleac! I-am ciuruit!”), n-are ce face cu ciuruirea pedeliștilor, vrea doar să mai câștige niscai voturi.  Și, cu adevărat grav, e că le poate câștiga.

Căci există în clipa de față în România prea mulți oameni – subsemnatul am întâlnit destui – care evocă transportarea capilor PDL pe năsălie. Și așa se simt mai bine.

„Veni-le-ar numele pe telegramă, ardi-i-ar focu, nu le-ar mai muri mulți înainte, să rămână câți oi lăsa eu!”  sunt blesteme românești care n-au omorât pe nimeni dar mai descarcă năduful.

Vorbind ca niște Gudurăi – „Amenințat moarte. Viața, onorul nesigure. Tremur viața me, nu mai putem merge cafiné” – Roberta și suita văz că vor să contracareze ura prin ridicol, în loc să se întrebe cum au ajuns să fie omorâți din vorbe.