Cincizeci de capre ale lui Greblă

Reținerea fostului senator PSD și judecător de Curte Constituțională, Toni Greblă, pentru că ar fi vrut să vândă o turmă de capre, pare la prima vedere ridicolă și, vorba avocatului său, menită „să-l umilească” până la capăt pe fostul demnitar. În ochii justiției, lucrurile nu stau însă deloc așa. Dacă procurorii ar fi stat cu mâinile în sân este ca și cum, păstrând proporțiile, am fi privit cu toții cum un urmărit penal pentru trafic de droguri ar fi vândut impasibil o ultimă biluță de heroină sau și-ar fi vândut Ferrari-ul cumpărat cu banii din trafic. De fapt, sunt semnele care au început să apară din ce în ce mai puternic, ale unui sistem judiciar care s-a trezit în sfârșit să ranforseze principiul „crime does not pay” (infracțiunile nu te îmbogățesc).

Cele 50 de capre ale lui Toni Greblă sunt totuna, în ochii justiției, cu cei 40 de tauri francezi despre care a vorbit la București judecătorul francez Charles Duchaine, șeful Agenției de gestionare a sechestrelor și prejudiciilor din Franța: bunuri pe care magistrații le pot și trebuie să le sechestreze sau confiște, pentru ca statul să-și recupereze gaura produsă de infracțiuni, încă nedovedite în cazul domnului Greblă.

În aceste zile, cu aproximativ 3 ani întârziere, în România se discută la nivel guvernamental despre înființarea unui Oficiu pentru gestionarea sechestrelor și confiscărilor, în vederea recuperării prejudiciilor suferite de stat sau de alte victime în urma infracțiunilor. Modelul francez este cel mai apropiat de realitatea judiciară a României, iar șeful Agenției similare din Franța, judecătorul Charles Duchaine, a venit la București, pentru a consilia Ministerul Justiției în demararea acestui proiect.

LOTO NUMERELE extrase la Tragerile Speciale de Crăciun din 22 decembrie 2024

18:50

ACTUALITATE Victor Ponta: „Ce se decide la masa de la Mar-a-Lago, asta se va ÎNTÂMPLA”

18:30

În România devine tot mai clar că vorba care stă pe buzele extrem de multor români, amețiți de știrile în avalanșă, despre arestări și acuzații care mai de care mai rotunde în zerouri ale sumelor în lei sau euro, este contrazisă de sistemul judiciar: „aș sta și eu doi-trei ani la pușcărie, ca Xulescu, dacă rămân când ies cu milioanele de euro furate„. Întrebați pe oricine pe stradă dacă ar fi dispus să facă pușcărie de mică durată, în schimbul unui milion de euro, și veți surprinși de câți vor întinde mâinile ironic, în căutarea cătușelor.

Tot mai multă lume întreabă, saturată și sătulă: bine, îi arestați, îi audiați, îi judecați, dar banii furați când li-i luați? Asistăm cu toții, dincolo de această efuziune binevenită a procurorilor și judecătorilor într-o țară măcinată până la opincă de corupție, la începutul răspunsului la această întrebare.

Cele 50 de capre ale domnului Greblă constituie un produs sau un instrument al unei infracțiuni de care el este acuzat de procurori, și anume falsificarea în declarațiile de avere a administrării unei ferme de animale, precum și participarea la un grup infracțional organizat care falsifica documente vamale, pentru a eluda embargoul, exportând produse agro-alimentare în Rusia, prin Turcia.

Cele 50 de capre ale domnului Greblă sunt totuna în ochii justiției cu Ferrari-ul unui traficant de droguri. Doar că valorează mai puțin. Dar și una, și alta sunt legate de niște infracțiuni asupra cărora justiția se pronunță, iar statul trebuie să acționeze și asupra caprelor, și asupra Ferrari-ului, pentru a recupera prejudiciul creat. Pentru că, vorba judecătorului francez Charles Duchaine, „nu este de conceput ca un infractor să se poată îmbogăți prin infracțiunile sale”. Lucru care, vedem bine, până acum nu doar că se întâmplă în România, dar este un fel de normă tacită.

Amintindu-și de trecutul său ca judecător la Marsilia, Charles Duchaine, artizanul instituției franceze care se ocupă de stoarcerea banilor de la infractorii condamnați, pentru acoperirea prejudiciilor provocate, a povestit cum s-a trezit cu 100 de metri de port pe mâini, pentru a depozita 20 de ambarcațiuni sechestrate și confiscate de la infractori sau urmăriți penal. Factura de întreținere s-a dovedit o povară pentru instanță. Apoi, judecătorul s-a trezit în postura de a confisca 40 de tauri de la un infractor și și-a sprijinit falca în pumn, precum Moromete: oare o să am bani să le cumpăr fân de mâncare acestor tauri sechestrați în numele legii?

Încurcate sunt ițele justiției, iar întrebarea care se pune acum este ce vor face procurorii și judecătorii români în continuare cu cele 50 de capre ale domnului Greblă, precum și cu poșetele și ținutele de lux ale doamnei Udrea sau cu bunurile altor inculpați, dacă aceștia vor fi găsiți vinovați de justiție. Vor ști ei să producă bani din bogăția acumulată din infracțiuni? Vor da magistrații în sfârșit semnale tot mai puternice că dacă furi azi un ou, mâine s-ar putea să pierzi un bou, nu doar oul furat? Sau vom rămâne cu toții privind românește la un fost judecător de Curte Constituțională care s-a făcut de bășcălie, printre capre și struți?