Dis-de-dimineață, înainte ca Țarul și Sultanul să-și dea îmbrățișarea frățească în somptuosul Palat Constantin de lângă Sankt Petersburg, orașul natal al Putin, presa siriană titra: „Putin a declarat că va discuta cu ErdoÄŸan tema anti-terorismului”.
La rându-i, agenția Tass s-a grăbit să-l citeze pe ErdoÄŸan: „O soluție la criza siriană nu poate fi identificată fără Rusia. Putem rezolva criza siriană doar având cooperarea Rusiei”.
Faptul că lupta contra terorismului e instrumentalizată politic din chiar clipa când a fost lansată nu e o noutate.
O noutate absolută se va produce curând, când o înțelegere Rusia-Turcia în chestiunea Siriei, va răsturna realitatea pe care o știm și va face din ErdoÄŸan un aliat al lui Bashar Al-Assad. Răsucire nu imposibilă moralmente, dacă ne gândim că, până în august 2011, bașbakanul de atunci i se adresa președintelui sirian cu apelativul „fratele meu”.
Altfel spus, Sultanul va trebui să închidă rutele de contrabandă cu petrol, de finanțare și înarmare a jihadiștilor care luptă contra regimului de la Damasc, primind în schimb o înțelegere convenabilă cu Țarul asupra kurzilor.
Cine mai are a se bucura de restabilirea relațiilor dintre ruși și turci? Regimul de la Tehran. Astăzi e clar ceea ce în urmă cu câteva săptămâni lansam ca ipoteză: serviciile secrete iraniene au fost alături de ErdoÄŸan în noaptea de pomină a straniei lovituri de stat. Iar în Siria, Rusia și Iranul sunt de aceeași parte a baricadei.