Cine conduce PSD, și noi nu știm?

Sigur, nu e cazul să ne aventurăm în valurile speculațiilor și ale supozițiilor, dincolo de geamandura bunului simț, dar nici să credem că Nicolae se luptă la baionetă, cu pieptul gol, împotriva partidului și a propriului său „destin” politic, „doar” pentru liberarea celor câteva sute de corupți încarcerați. Totuși, un tip pragmatic, ca el, garantat de Ion Iliescu încă de la debutul său politic, nu se poate să nu priceapă că o atare lovitură aplicată în moaca PSD va face ca imaginea partidului să devină una aproape de neremodelat estetic.

Cu atât mai mult cu cât semnalele fuseseră deja date.

Oricât ar fi Dragnea de încolțit, nu se poate expune, într-o măsură impardonabilă, acceptând, regenerând, practic, declanșarea unei noi anticampanii, de-a lungul altei suite de mitinguri populare.

ACTUALITATE Câte zile rezistă în frigider salata de boeuf, sarmalele, lebărul sau toba de casă. Ce recomandă specialiștii

22:38

PODCAST ALTCEVA Selly, despre negocierile pentru Beach, please!: „Suntem în discuții cu mai mulți artiști internaționali. Vreau să avem cel puțin doi headlineri mari”

22:23

Guvernul, prin premierul său, abia emancipat, cât de cat, și în drum spre realitățile europene, s-a declarat, și el, împotriva amendamentelor lui Nicolae, la legea în discuție, votate în comisia Juridică a Senatului, pe care o conduce.

Ca să nu mai vorbim de toată suflarea din Justiție.

Nota bene, cel mai vocal dintre contestatarii senatorului grațiator s-a dovedit a fi – iar asta trebuie să apreciem -, fostul lider al partidului, Victor Ponta, care i-a cerut demisia (evident, atingându-l cu mantă și pe „bunul său prieten”, Liviu Dragnea): „Ce a fost ieri la Comisia Juridică de la Senat a fost o comedie proastă – ce a fost azi e o tragedie sinistră! Faptul că Șerban Nicolae încă nu și-a dat demisia afectează grav și imaginea PSD și respectul pe care el personal încă îl mai avea din partea colegilor”, a postat Ponta pe Facebook.

Și atunci? „Cine ești dumneata, domnule Șerban Nicolae,?” ar putea fi întrebat senatorul de toți șefii săi, așa cum o femeie, urcată pe un tanc, în Piața Victoriei, în 1990, îl întreba pe Dumitru Mazilu, „aclamat” drept „președinte” pentru câteva clipe efemere, în locul lui Ion Iliescu.

Și, mai ales, de unde și până unde, politica PSD rezonează, mai nou, cu aceea a PMP, dezvoltându-se, shoulder to shoulder, alături de viziunile lui Traian Băsescu, omul/președintele/politicianul cu cea mai stranie evoluție din întreaga Uniune Europeană. Acest Cronos, înspăimântat, care încearcă să-și devoreze copiii/sistemul creat, pentru a nu fi distrus/înlăturat de acesta.

Și despre care gândea că l-a „improvizat” doar pentru ceilalți…