„Cine este colo sus / Decât USR cu Plus?”. Cum au câștigat Dan și Dacian cursa de canoe dublu

Pentru cineva din afara spitalului era ciudat să-i vezi ținându-se de mână și hârjonindu-se prin curtea Micului Pentagon. Se comportau de parcă ar fi urmărit cu tot dinadinsul să atragă simpatia pacienților. De pildă Klaus îl urcase pe Ludovic pe ghidonul de la bicicletă și-l forțase să cânte la mandolină Das Lied der Deutschen. Dan și Dacian aveau o măsuță pliantă lângă pista de alergare, unde scoseseră la vânzare poze selfie cu doctorița Ursula și președintele Emmanuel. În fine, ultimul cuplu, Orlando-Viorica, mizase pe cartea spectacolului sportiv. După o primă partidă de skandenberg câștigată de șefa spitalului, venise rândul doctorului Orlando să se impună la bârnă, sol și paralele.

În cele câteva luni până la alegerile din noiembrie fiecare cuplu urmărea să-și consolideze imaginea de virtuali învingători.

Duminică saloanele se goliseră încă de dimineață. Toată lumea ieșise în curte, pe marginea piscinei, să asiste la competiția de canoe dublu intitulată sugestiv „Vâslesc din greu pentru spitalul meu”. Trei bărci încropite din tot atâtea păpuși gonflabile date la reciclat se aliniaseră deja la start. Tandemul format din Orlando în calitate de cârmaci și Viorica pe post de vâslaș era cotat cu ultima șansă la casele de pariuri. Chiar și așa se bucurau de sprijinul unei galerii foarte active, care începuse să-i încurajeze cu vuvuzele și scandări ca la marile derby-uri: „Viorico te iubim / Că ca tine nu găsim!”.

Primul loc și implicit titlul de campion avea să se decidă între bărcile conduse de Klaus, respectiv Dan. Cei doi pacienți își traseră vestele de salvare peste pijamale și-și aranjară căștile de protecție. La vâsle, Ludovic și Dacian păreau deconectați de la uriașa miză a întrecerii. Liberalul își dădu jos pantalonii și se ușură direct în piscină, imun la huiduielile publicului, în timp ce Dacian îi trimise lui Traian un SMS plin de venin: „Băi marinare, vezi că ți-a venit gagica. Acum ai pe cine f…, așa că slăbește-mă cu ironiile tale de doi lei!”.  

Arbitrul îi atenționă că în câteva clipe avea să dea semnalul de start. Umflă punga reciclabilă de la Mega Image și o sparse, moment în care cele trei bărci țâșniră spre linia de finish. Înainte de orice, Viorica ridică vâsla deasupra capului și-l trosni pe Ludovic atât de tare, încât bărbatul căzu în apă ca un sac de cartofi. Rămas fără coechipier, Klaus se strădui să continuie cursa cu casca de protecție pe post de pagae.

Dan și Dacian păreau a se desprinde în câștigători când ultimul simți că rămâne fără suflu. Efortul imens depus la maratonul de negocieri pe sub masă de la Bruxelles îl sleise de puteri. Abia scăpase de buldogii socialiști ai doctorului Frans (pe care Renew Europe îl lăsase fără ciolan), iar acum trebuia să găsească energii nebănuite ca să termine cursa.

Ambarcațiunea cuplului Dan-Dacian trecu prima linia de sosire, iar fanii aflați pe marginea piscinei aplaudară frenetic, ca la balamuc, scandând lozinci însăilate ad-hoc: „Cine este colo sus / Decât USR cu Plus?”, respectiv „Dacian e francmason / Și prieten cu Macron!”. Simpatizanții lui Klaus reacționară imediat: „Decât progresist vândut / Mai bine un prefăcut!” și „Foaie verde ș-un pișcot / Klaus iar v-o trage-n bot!”.

Adevărul era că lanțul de iubire se rupsese din secunda în care tandemul Dan-Dacian își manifestase intenția de a participa la alegeri. Klaus simțea respirația lor în ceafă, începuse să aibă insomnii și chiar coșmaruri. Se visa batjocorit, umilit în ultimul hal, deși făcuse totul ca la carte. Se pregătise meticulos, pas cu pas, își calculase reacțiile la milimetru, luptase eroic cu președintele Liviu, îl răpusese într-un final și, când să culeagă roadele, se văzuse încolțit de așa-ziși prieteni. Cum să nu înnebunești de supărare?

Merse și-i felicită pe învingători printr-un gest de complezență. La fel de ofticat ca Svitolina după meciul cu Halep, Ludovic ieși din piscină șiroind de apă. Cu detașarea unei asistente TV care tocmai și-a făcut implanturi de silicon, se dezbrăcă și stoarse pijamalele la rădăcina stejarului bătrân din curtea spitalului. Neatenția îl costase foarte scump, urma să plătească toate oalele sparte.

Pierduseră o bătălie, însă războiul avea să continuie. Așa că Ludovic își călcă pe inimă și-i invită la o bere pe campionii probei de canoe dublu. Pentru că la singura masă liberă erau doar două scaune, Klaus îl ținu în brațe pe Ludovic, iar Dacian se așeză în poalele lui Dan. Ciocniră halbele și își urară, printre dinți, baftă la alegeri.

― Aș zice că dacă ne batem între noi, ca chiorii, suntem ultimii fraieri, opină Ludovic. Dușmanul comun abia așteaptă să vadă cum ne dăm la gioale… Râde și cu curu’, scuzați-mi expresia.

Pacienții de la USR-Plus așteptară continuarea, doar că Ludovic scoase un râgâit prelung și îi dădu un cot în burtă lui Klaus, de parcă ar fi vrut să-i reproșeze lipsa de empatie cu starea lui de bunădispoziție.

Șeful Statului paralel decise, în sfârșit, să rupă tăcerea.

― Am urmărit cu atenție și multă îngrijorare cum încercați să-mi trageți scaunul de sub fund. Nu voi permite una ca asta, să fie clar! Lumea spune că răzbunarea este arma proștilor, însă nu voi ezita s-o folosesc, căci mi se rupe de gura lumii…

Chelnerița cu craci lungi și sâni în formă de pară le aduse încă un rând de bere. Ludovic luă halba de pe masă și i-o turnă pe cap lui Dacian.

Râse ca la un gag cu Stan și Bran, mai ales că victima rămăsese împietrită. La rândul său, Klaus folosi propria halbă ca să-l răcorească pe Dan.

Îi turnă berea în buzunarul de la piept.

― Poftim! Așa pățesc trădătorii care se pun cu mine…

Deși băutura îi ajunsese până-n chiloți, Dan nici măcar nu clipi. Se ridică împreună cu camaradul său și plecară fără să scoată o vorbă.

Câteva nopți la rând Klaus nu putu să doarmă. Încă îi răsuna în urechi plescăitul celor două perechi de șlapi progresiști în berea prelinsă pe pijamale.  

(va urma)