„Cine face statuie unui asasin crește asasinul următor”
Zeci de mii de oameni se adună an de an, în centrul Tel Avivului, în Piața care acum îi poartă numele, locul unde și-a rostit ultimul discurs.
Organizatorii comemorării din acest an promit o manifestare nepolitică, al cărei slogan e unitatea. E greu de crezut că așa va fi – aproape de fiecare dată mitingul a degenerat în înjurături între stânga și dreapta. Ura continuă să fie motorul politicii israeliene, cu atât mai mult în epoca Netanyahu.
Rabin – un personaj interiorizat, rațional până la ultimele consecințe și, din acest motiv, de neinfluențat, s-a bătut o viață cu palestinienii, cu o duritate greu de egalat chiar și printre liderii israelieni. Dar, la 70 de ani, a avut puterea uriașă de a-și schimba radical opiniile, a înțeles că soluția e pacea. A spus curajos adevărul – „N-am venit aici într-un loc pustiu” – contrazicând un alt premier, pe Golda Meir („Nu există palestinieni”). A semnat Acordul de la Oslo cu Arafat. Această schimbare spectaculoasă de atitudine i-a adus sfârșitul. Un conclav de rabini ultrareligioși l-a condamnat la moarte; călăul lor a fost un un tânăr ultranaționalist, Yigal Amir, care pentru unii continuă să fie un erou.
Despre Yitzhak Rabin am scris de multe ori. O fac astăzi, ca să citez dintr-un interviu al poetului Shaul Carmel cu romancierul Amos Oz, realizat imediat după asasinat.
Tânărul care l-a împușcat, spune Amos Oz, „a fost convins, probabil, până în adâncul sufletului nu numai că scopul scuză mijloacele, ci mult mai mult, că scopul sfințește mijloacele. (…) Marele pericol care amenință societatea noastră, poate chiar întreaga omenire, dar eu mă refer la societatea noastră, este pericolul sfințirii scopului prin orice mijloace. (…) Linia pe care trebuie s-o trasăm nu este linia între laici și religioși, ci linia între fanatici și restul (…). Dumnezeul fanaticului nu are Cele Zece Porunci. Dumnezeul fanaticului are o singură poruncă: Ucide! (…) Nu există nici o diferență între fanaticul care l-a ucis pe Yitzhak Rabin și fanaticul din Hamas sau Hizballah. (…) Cine face statuie unui asasin crește asasinul următor”.