Acesta a fost ecoul zaverei străzii în capul politicienilor. Așa s-a primenit sistemul: doar prin îndepărtarea lui Ponta.
Păi, dacă restul clasei politice a rămas pe pozițiile deja ocupate, întrucât, „În democrație, nu strada face cărțile!”, „Politică fără partide nu se poate!”, iar „Parlamentul, așa cum e el, este, totuși, rezultatul unui proces democratic”, ce rost a mai avut să plece Ponta? Doar ca să se scoată PSD, la imagine, cu un an înainte de alegeri?!
În consecință, pe mormintele copiilor arși în Colectiv, s-au ridicat, pe vârfuri, aceiași generatori ai „corupției criminale”, spre a beneficia, din nou, de avantajele meseriei de politician-produs-inamovibil-al-democrației.
Odată risipită sperietura generată de protestele tinerilor, PSD „a prins iar la limbă”, dorind să fie primul beneficiar al „schimbării” și, prin Liviu Dragnea, anunță că va susține noul guvern, dar numai până în secunda în care acesta se va abate de la linia „Programului de guvernare Victor Ponta”.
Refăcând majoritatea USL, firavul PNL anunță, și el, mai nou, că va susține guvernul Cioloș pe noile măsuri enumerate de premier în programul „scurt” de guvernare. Rămâne de văzut cum va reuși tehnocratul să împace și capra și varza.
Din postura de lider al noii opoziții parlamentare, Călin Popescu Tăriceanu se luptă să desființeze imaginea tehno-executivului, chiar din primul minut, perorând pe tema „Tehnocrația distruge democrația!”. Omul susține că un astfel de executiv nu e de acceptat, în condițiile în care „există o structură parlamentară decisă prin vot public, care poate forma și susține un guvern politic”, și se întreabă, șopârlos, unde este coloana vertebrală a aleșilor neamului. În paranteză fie spus, mă întreb când a obținut, prin vot, accederea în Parlament, partidul fostului penelist?!
Până unde pot merge tupeul și lipsa de caracter, în cazul onor aleșilor noștri indispensabili, s-a văzut în comisiile juridice. Nu vorbesc aici de prestația „ministrului propus”, ci de lipsa coloanei vertebrale a majorității parlamentarilor din comisii, care una vorbesc/gândesc, și alta votează, pentru ca lucrurile să fie împinse înainte, iar ei să rămână pe loc.
Aceasta fiind actualitatea politică la zi, se poate spune că, din arena vechiul nostru circ, au fost măturate rămășițele răposatului saltimbanc și angajat un acrobat pe sârmă. Cu toții îl privesc rânjind, cu ochii căscați, dornici să prindă momentul pasului greșit.
Dacă se va prăbuși, primul care se va alege cu gâtul rupt va fi Klaus Iohannis.
PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU