La început, Traian Băsescu a vorbit pentru popor. Apoi pentru Monitorul Oficial. Acum vorbește pentru stenogramă.
Tăiat de televiziuni la minutul 00.29, mesajul prezidențial de fiecare seară de la 18.30 a ajuns la câțiva pedeliști pur sânge:”Exist!”. Președintele e la Bruxelles, negociază, și-au zis susținătorii ARD și-au pus liniștiți capul pe pernă joi noaptea, când începea Consiliul European, cu bugetul pe șapte ani cu tot. Numărul lor exact se va afla într-un sondaj public pe 9 decembrie. Puțin cam târziu, probabil.
Restul electoratului părea cam adormit. S-a trezit abia luni dimineață, cu o declarație de mare impact a lui Victor Ponta: „E meritul, dacă vrea, al domnului Tăriceanu, al cui o vrea, dar nu al lui. Sigur, nu putea să se întoarcă cu mâna goală de la Bruxelles, s-a întors și el cu ce am obținut în 2007”, s-a indignat superior premierul după certitudinea celor 5 miliarde de euro în plus pentru agricultură servită de președinte la pachet cu amanarea pentru la anul a negocierilor de la Consiliul European.
Adevărul nu e nici la stânga, nici la dreapta, e la mijloc. De 5 miliarde de euro în plus e nevoie ca agricultorul de rând sau proprietarul a zeci de mii de hectare din România să ajungă, în 2017, de la 119 euro, cât ia acum de la UE, la 183 de euro subvenție pe hectar. Așa i s-a garantat prin Tratatul de aderare, iar încălcarea Tratatului e motiv de blocaj la Bruxelles. De semnat, l-au semnat și Traian Băsescu, și Călin Popescu Tăriceanu. De negociat, l-a negociat inclusiv guvernul Năstase.
Pentru titlu scurt, nu contează decât cu câți bani vii de acolo. Pentru că nu pot fi prea mulți, Traian Băsescu evită cifrele:”Problema este cum argumentăm o reducere sau poate găsim un isteț care vine să scape fără reducere”. Pentru că sigur vor fi mai puțini decât se aștepată acasă, Victor Ponta ridică pragul cât mai sus: „Important e cât se taie din cei 48 de miliarde. E mare diferență dacă se taie un miliard sau dacă se taie zece”, se pregătește deja terenul pentru o demonstrație aritmetică a eșecului.
Una peste alta, am evoluat. Oamenii politici nu-și mai pun poalele-n cap, vorbesc bruxelleza de campanie. Avem de-a face cu fondurile de coeziune, plăți directe, capping, procent de cofinanțare și de prefinanțare, eligibilitatea TVA, toate metafore seducătoare pentru poporul obosit după un vot care nu schimbă nimic.
Când Vasile Blaga a realizat, cu sondajele în față, că ARD, în creștere necontrolată, a ajuns cu 2% sub cota pe care PDL ar fi avut-o de capul său în campanie, Traian Băsescu a obosit și el de propriul discurs: „E atât de tehnic că mă îngrozesc”. Așa că a revenit, timid, dar sigur, la frazele cunoscute electoratului său: „Fac un apel la USL. Încetați să mă mai implicați în campanie, mă obligați să vă răspund!”
Noul președinte Băsescu, precaut, pare să sufere acum de mania persecuției mai mult decât îl consuma în 2008 boala pe moguli. Ponta face un balet între discursul anti, care să-l țină bine înfipt în studiourile tv, și cel de coabitare, periat să susțină o poză de premier după 9 decembrie sau măcar de victimă inocentă sub pixul prezidențial.
Primul încearcă să scoată din amorțire cât a mai rămas din electoratul ARD lăsat, peste noapte, fără pericolele mogulești, fără amenințarea Moscovei, fără Stolojan în bermude, fără candidați, fără vlagă și fără motivație.
Al doilea ar vrea să-și satisfacă ambiția de a fi recunoscut drept adversar direct al lui Traian Băsescu. Numai așa poate spera să aducă de partea USL, vot cu vot, ceva din cei 1,8 milioane de cetățeni „extra” care au ieșit la referendum să îl demită pe președinte cu toate că la numărătoarea din vară, de la locale, nu se regăseau în scorul de 5,6 milioane de voturi ale USL.
Cei 1,8 din 7,4 milioane pot să-i trântească actualului premier ușa în nas. La fel cum tot ei pot face ca Traian Băsescu să nu mai poată ieși din logica președintelui care, acum trei-patru zile, le spunea resemnat ziariștilor acreditați la Cotroceni „Ce să mai caut în parlament? Voi sunteți parlamentul meu”.