Ciocnirea administrației Bush Jr. cu civilizația

Pentru cine auzise vreodată de Mesopotamia și bănuia ce comori inestimabile conțin  nu doar muzeele și bibliotecile Capitalei, ci fiecare palmă de pământ, era aproape clar ce urma să se întâmple. Nu doar viețile combatanților direcți sau ale colateralilor urmau să fie sacrificate, victimă avea să fie întreaga umanitate.

Arheologii au numit distrugerile și jafurile din 2003 „lobotomia unei întregi culturi”.

Amatorii de Huntington au avut atunci ocazia să vadă ciocnire. Și ciobire. Să vadă cum un regim sensibil doar la mirosul de petrol distruge sau patronează distrugerea unei părți din patrimoniul cultural al omenirii.

Mii de vestigii din Asiria, Sumer, Babilon – nume învățate la școală, pe vremea când în programă (azi îi zice neaoș „curriculă”, curriculum sună rău) exista încă istoria antică – s-au evaporate atunci din Muzeul Național. În Bibliotecă s-au făcut scrum milioane de volume și de manuscrise.

Povestea adevărată a acelei tragedii va trebui istorisită odată. O amintesc acum celor care mă întreabă ce naiba țineau în muzee niște sărăntoci desculți și cam prea bronzați. Luați lumină de AICI.
 
Avem mărturii prețioase (între care a fostului director al Muzeului, dr. Donny George Yukhanna, mort pe un aeroport în 2011), s-au scris studii aprofundate în revistele de specialitate, avem și cartea semi-ficțională a colonelului  Matthew Bogdanos, pușcașul marin care a condus investigațiile, reușind să recupereze câte ceva, îndeplinidu-și cu brio misiunea de a dezvinovăți Washingtonul, fapt pentru care a fost decorat cu repetiție. Dar niciodată nimeni n-a mai comunicat un bilanț al dezastrului.

Peste comorile Bagdadului au trecut, în aprilie 2003, câteva valuri de jefuitori. Primul – al profesioniștilor, dotați nu doar cu șperacluri pentru deschiderea vitrinelor, ci și cu macarale și camioane. Ei au lucrat alegându-și prada ca după o listă de „cumpărături”. Cei care i-au trimis erau cunoscători ai pieței de antichități – dealeri și colecționari – ba chiar mai mult decât atât. Poate chiar membri ai unui oengeu american înființat la sfârșitul lui 2002, care milita premonitoriu pentru o liberalizare mai accentuată a pieței de antichități (în care, oricum, 80 la sută dintre obiecte sunt de proenineță incertă). Abia după primul val de prădători au intrat ecrocii locali, mai mari sau mai mărunți, vag conștienți de ceea ce șterpeleau.  Zic „vag”, fiindcă raidurile ulterioare din bârlogurile lor au recuperat preponderent imitații ingenioase.

De ce, deși Pentagonul a fost prevenit din vreme, soldații n-au mișcat o geană, lăsând lucrurile să se întâmple? (Ministerul de Interne și mai ales Ministerul  Petrolului erau păzite cu strășnicie). „Stuff happens!” a fost  replica odiosului Secretar al Apărării, Donald Rumsfeld, la întrebările presei.

Voi vorbi într-o zi despre pe larg despre asta, voi vorbi despre dezastrul patrimoniului sirian, spre exasperarea celor care ar dori să descriu carpetele românești ale zilei, cu răpiri de seraiuri retrocedate și prinți ciorditori.