Clinton și Trump, de râsul iranienilor

Nu e de mirare. Discursul lui Sanders le-a mers iranienilor la suflet – intervenționismul militar al Statelor Unite trebuie restrâns, implicarea în Orientul Mijlociu trebuie diminuată până la retragerea din regiune.

De când în cursa pentru Casa Albă au rămas Clinton și Trump, iranienii privesc confruntările celor doi cu îngrijorată ironie.

Astăzi, aflat în vizită la Arak, președintele Ruhani a rostit un discurs puternic mediatizat, în care – între altele – a subliniat malițios: „Ați văzut dezbaterea și felul lor de a vorbi, acuzându-se și bătându-și joc unul de celălalt și bagatelizând? Ne dorim o astfel de democrație în țara noastră? Ne dorim în țara noastră astfel de alegeri? Statele Unite pretind că au o democrație de peste 200 de ani. Priviți cum arată o țară lipsită de moralitate”. Președintele Iranului a mărturisit că, întrebat în septembrie la ONU, pe care dintre candidați îl preferă, a răspuns: „Ar trebui să prefer răul mai răului sau mai răul răului?”

MESAJ Ursula von der Leyen, mesaj la 35 de ani de la Revoluție: România și Europa ONOREAZĂ sacrificiul românilor

14:16

ACTUALITATE US Army și-a DOBORÂT propriul avion, deasupra Mării Roșii. „Un caz aparent de foc aliat”

14:15

Competitorii, prin prestația lor electorală, fac mult rău Americii. În Tehran circulă cele mai sinistre anecdote cu Hillary și Donald.

Iranienii au fost și rămân mereu foarte atenți la tot ce se referă, în declarațiile celor doi, la Acordul nuclear (semnat anul trecut de cei cinci membri ai Consiliului de Securitate ONU plus  Germania).

În ce-l privește, Trump a făcut acrobații geopolitice în jurul Acordului. La începutul campaniei, a declarat că în primele zile de mandat va rupe angajamentul, mărturisind că a decis să intre în cursa pentru președinție mânat tocmai de acest scop. Când a înțeles că nu e vorba despre un deal oarecare între Statele Unite și Iran, s-a răzgândit la fel de patetic. De altfel, Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, declarase că Iranul nu va fi primul care să încalce Acordul nuclear, fiindcă ar încălca însuși Coranul unde a-ți ține promisiunea e o poruncă, dar – dacă un candidat la președinția Americii îl va rupe când va ajunge la Casa Albă – atunci el îi va da foc.     

Poziția doamnei Clinton a oscilat în funcție de publicul căruia i se adresa. Americanilor le-a povestit că a lucrat din greu la stabilirea condițiilor Tratatului, ca Secretar de Stat în primul mandat al lui Obama, adică la menținerea sancțiunilor a căror ridicare a fost subiect de negociere. Israelienilor le-a transmis ideea că, dacă va câștiga alegerile, va avea o poziție severă față de Iran, recunoscând în acesta principala amenințare la adresa partenerilor săi strategici.

Politica doamnei Hillary Clinton în Orientul Mijlociu e de așteptat s-o calchieze pe cea a președintelui Obama, care pentru iranieni s-a dovedit convenabilă. Numai că fostul Secretar de Stat, cu partitura în față, în problematica Orientului Mijlociu e complet afonă.