Codul administrativ, trecut în pripă prin Parlament

Modificări privind administrația publică centrală, instituția prefectului și deconcentratele, administrația publică locală, exercitarea dreptului de proprietate publică și privată a statului, statutul funcționarilor publici și a personalului contractual, răspunderea administrativă și serviciile publice. Toate acestea vor face parte, după promulgare, din viitorul Cod Administrativ.

Și, în timp ce atenția publicului (mass media, ONG-uri, mediu de afaceri, sindicate, cetățeni) era ațintită asupra schimbărilor din Justiție și reforma pensiilor, proiectul de Cod Administrativ a trecut fără a avea parte de o dezbatere publică cu societatea civilă, în mass media și prea puțin cu grupurile de interes. Grav este că lipsa acestor dezbateri va duce probabil, în viitorul apropiat, la un haos decizional datorită necunoașterii noilor prevederi de către cei vizați de Cod – aleși, funcționari publici, personal contractual.

Problema e una sistemică la nivel de parlamentarism în România: convingerea că – odată ajuns deputat sau senator – gradul de cunoaștere și rezolvare a problemelor din societate, devine unul maximal, ducându-i astfel la acțiuni ce nu mai presupun o nevoie de a dialoga cu cei care i-au ales (nu că ar dialoga în restul timpului, altul decât în campanie). Și, în acest fel, uită că fără o dezbatere majoră în societate, orice proiect legislativ important, riscă să intre într-o zonă desuetă, aplicabil prin forța legii și fără a fi cunoscut și înteles de cei vizați, provocându-le acestora o stare de iritare și teamă de a nu greși.

VIDEO EXCLUSIV Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: „România trebuie să investească ÎNȚELEPT pentru atingerea obiectivelor în energie”

08:30

LIVE UPDATE RĂZBOI în Ucraina, ziua 1033. Întâlnire importantă: Zelenski, față în față cu șeful CIA!

08:25

Altfel ar fi fost situația dacă, și în cazul elaborării proiectului de Cod Administrativ, parlamentarii ar fi ținut cont de normele de tehnică legislativă. De exemplu, în Legea nr. 24/ 2000 se specifică, printre altele, în mod clar că:

Art. 6:

• (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte. 
• (3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoțite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare, precum și de un studiu de impact, după caz. 

Art. 27:

1. În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la inițiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui, la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia, comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective;

(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii și documentări științifice, teze prealabile care să reflecte concepția generală, principiile, noile orientări și principalele soluții ale reglementărilor preconizate. 
(4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepției de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor și celorlalte autorități publice interesate.

Niciuna din aceste prevederi nu a fost respectată!

Poate puțină lume își aduce aminte că actualul președinte PSD a fost, pentru o perioadă lungă de timp, ministrul Dezvoltării regionale și administrației publice (2012-2015). În această calitate, a avut două mari dorințe: proiectul de descentralizare și Codul administrativ. Niciunul din cele două nu a reușit, dar măcar în acea perioadă, Liviu Dragnea a acceptat și a făcut eforturile necesare pentru a organiza minime dezbateri publice.

Demersul început atunci nu a reușit dar, acum, lucrurile din perspectiva PSD au mers / merg ca și unse. Drept dovadă, cele 175 de voturi „pentru” din Camera Deputaților. O majoritate la care a contribuit din plin și o parte din actuala clasică opoziție – PNL.  În continuare, rămâne de văzut ce va face președintele Iohannis, care ar putea întoarce în Parlament sau ar putea sesiza Curtea Constituțională.

Momentan, parlamentarii USR căutau susținere în rândul PNL pentru a obține numărul de semnături necesar pentru a sesiza Curtea Constituțională.

Care e cea mai bună soluție, este dificil de spus. Un lucru e sigur: indiferent de cât de bun îl consideră parlamentarii care au lucrat la proiect, o reîntoarcerea a legii în Parlament ar fi utilă.

Câteva date factuale:

1. Singurele organizații de profil cu care s-a discutat, înainte de începerea efectivă a dezbaterilor, au fost: Asociația Comunelor din România (ACOR) – în data de 9 mai,  Asociația Orașelor din România (AOR) – 9 mai; Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România (UNCJR) –  7 mai, Asociația Municipiilor din România (AMR) – 7 mai; Asociația prefecților și subprefecților din România – 9 mai;

2. Un singur invitat permanent a avut Comisia pe întreaga perioadă de desfășurare a discuțiilor – un secretar de stat de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

3. Nu a existat nicio dezbatere cu societatea civilă și cetățeni;

4. Este poate, cel mai rapid cod de legi realizat în România.

5. 0 (zero) opinii a primit proiectul în așa-zisa perioadă în care s-a aflat în consultare publică; aspect ce relevă faptul că inițiativa parlamentarilor nu a fost cunoscută;

6. Lipsește studiul de fundamentare, iar expunerea de motive este slab realizată.

Așadar, nu a existat și nici nu există, în acest moment, niciun motiv de urgență, așa cum specificau inițiatorii, de la început, pentru ca legea să treacă atât de repede prin Parlament, să fie discutată doar de un grup restrâns de parlamentari, cu mai multă sau mai puțină autoritate în domeniu.

Poate suna exagerat, dar un proiect atât de important, gândit de maxim 20 de parlamentari, ridică mult prea multe semne de întrebare. În istoria parlamentarismului din România, au existat proiecte majore – Codul electoral, modificarea Constituției, Legea partidelor, de exemplu – care, cu bune – cu rele, au avut la bază discuții nu doar între reprezentanții partidelor în Comisiile comune, ci și cu societate civilă.

De data asta, nu s-a mai întâmplat așa. Păcat, pentru că cei care îl vor aplica vor trage și ponoasele!

Paul Chioveanu activează din 2004 în sectorul ONG. Licențiat în științe politice și relații internaționale, are expertiză pe zona de bună guvernare, drepturile omului și comunicare publică. Când nu scrie opinii, Paul pune întrebări și editează audio podcast-urile Telegraful, ipoteze în căști.