Are premierul Vasilica talentul ei: orice ar spune, parcă recită o poezie de Victor Tulbure.
Am rupt trompa lui Eustache ca să-i ascult discursul la Congresul PSD. Tocmai fiindcă președintele partidului, reales spontan, ne-a promis că rămânem cu doamna Vasilica până-n 2040. Singuri acasă, după cum urmează: Guvernul; noi, asistații; poștașul; Pompele Funeste (pentru bilanțul pozitiv); câteva comisii parlamentare mai date-n Dex; Dragnea, ca să taie porcul; și, desigur, Guță, cu proiectul de țară („Am rețeta banilor/ Nu v-o dau, dușmanilor/ Nu-i rețetă medicală/ Caterincă și vrăjeală/ Ce nu se-nvață la școală”).
Asta se cheamă stat paraleu. Știți ce spun. Partidul o să ne dea în tiribombă, Statul o să ne dea.
Unii, mai bengoși, mai fierți pe politică, se vor împerechea doi câte doi să candideze la vicepreședinte.
Vă dați seama ce panarama dracu” ieșea azi la Sala Palatului, dacă n-ar fi zis Manda că pe Coldea l-a picnit răceala, cât pe ce să sufle-n veioză. Dragnea nu mai ajungea la microfon, se ducea de suflet viitorul nostru luminos, am fi bâjbâit de pe-o zi pe alta până-n 2040, patru mii de congresomani și-ar fi dat singuri palme în loc de aplauze.
Cum care Eustache?