Confruntarea a II-a: De vrei gustul fericirii / Trage pe nas trandafirii / Tropa tropa, hopa hopa / Eu mă (bip) pe Europa.

Înainte de alegeri, candidații vorbeau despre orice altceva în afară de problemele Europei. Fie nu le stăpâneau îndeajuns, fie preferau să coboare la nivelul pacienților, prea puțin interesați de ce se întâmplă peste gardul spitalului.

Chestiuni ca federalism versus suveranism, apărarea comună, corectitudinea politică și noua formă de cenzură, familia tradițională, politica migratorie, încălzirea globală sau rolul creștinismului în UE păreau a fi subiecte de dezbatere la fel de dificile ca încercarea doctorului Bibi de a muta ambasadele la Ierusalim.

Candidații discutau despre orice altceva: maneaua lui Guță, cacofoniile Vioricăi, derapajele lui Liviu, aventurile lui Dacian cu polițiștii locali, postările lui Victor pe Madbook ș.a.m.d. Pacienții și cei care le cereau votul ignorau problemele cu adevărat importante. Deciziile de la nivelul spitalului din Bruxelles aveau deja un impact major la București, mult peste politicile interne. Doar că unii erau interesați să deturneze discuția către chestiuni mărunte, nesemnificative, ușor de înghițit de pacienții naivi, neinformați și fără prea multă carte.

Ultimii nu vedeau pădurea din pricina copacilor. Ei considerau politicile europene (care se răsfrângeau direct și deseori extrem de dureros asupra Spitalului Micul Pentagon) drept teme colaterale, fără legătură cu viața de zi cu zi. Însă chiar dacă aleșii de la București influențau prea puțin (spre deloc) politica de la Bruxelles, asta nu însemna că pacienții trebuiau să rămână în beznă. Sau să fie manipulați fără scrupule ca să nu mai perceapă realitatea.

Iar realitatea era că Denise se pregătise intens pentru cea de-a doua ediție a confruntării electorale televizate. Cei șase lideri ai principalelor curente de opinie fură rugați să-și stingă jointurile. În câteva secunde urmau să intre în direct pe Demențial TV.

Denise trase aer în piept înainte de a-i introduce pe invitați:

― Bine v-am regăsit, dragi telespectatori, la o nouă ediție a emisiunii mele. Îi am alături pe Ludovic, Traian, Dacian, Liviu, Victor și Kelemen, cu care voi discuta astăzi despre familia tradițională și rolul creștinismului în UE. Vă rog, cine vrea să înceapă?

Din rândul publicului, Cosette sări ca arsă.

― Huooo! La pușcărie, băi! Ho-ții, ho-ții!

Corul de fluierături și huiduieli îi dădu moderatoarei sentimentul că emisiunea era deja explozivă. Zâmbi satisfăcută. Fluieră cu două degete, își desfăcu sutienul și-l învârti deasupra capului.

― Liniște! Haideți să ne calmăm, vă rog mult… Revenim la subiect.

Fără vreun avertisment, Liviu se întoarse spre Dacian și îl sărută, apăsat, pe buze. Mai oripilat decât dacă i-ar fi văzut pe doctorii Frans și Jean-Claude în același pat cu șeful spitalului din Budapesta, Dacian se șterse la gură cu mâneca de la pijamale.

― Ce-a fost asta?

― Introducerea, îi răspunse, foarte sec, Liviu. Aș vrea s-o zic p-aia dreaptă: propaganda LGBT în Europa este cea mai mare porcărie susținută de Bruxelles. Creștinii nu vor așa ceva!

― Creștinii tăi s-au pronunțat la referendum, i-o tăie Dacian. Și apropo, într-o Europă federală religia ortodoxă este doar una dintr-o mie. Avem nevoie de diversitate spirituală ca de aer.

Din spate, Ludovic îi trase scaunul de sub fund. Bărbatul căzu cu zgomot și se încurcă printre cabluri electrice.

― Să-ți fie rușine, Daciane! îi reproșă Ludovic. Cum ți-ai permis să-l critici pe Klaus, binefăcătorul tău?!

Pe urmă lipi guma de mestecat de microfonul moderatoarei (prins în decolteul extrem de generos). Mai destinsă decât un rabin servit la masă, din greșeală, cu ceafă de porc la grătar, Denise încercă să potolească spiritele.

― Ludovic, te rog stai jos. Discutăm despre Europa și familie, nu despre răfuieli și preacurvie.

Cu un turban negru pe cap, Victor găsi momentul ideal să intervină.

― Salam aleikum, frați creștini. Rămân la părerea că lângă spitalul nostru, de fapt între spital și catedrală ar fi mers de minune să avem cea mai mare moschee din Europa. Să vină să se roage președinții Ercep, Abu Bakr, Bashar și toți prietenii adevărați ai României.

Aflat în gradene, în primele rânduri, Prea Puternicul paroh scoase din sân feleștiocul și-l stropi cu agheazmă pe invitat.

― Du-te dracu’ de pagân care ești!

Alți credincioși din public aruncară spre Victor cu ouă, roșii, pește afumat și resturi de lumânări. Undeva în spatele sălii, profitând de agitație, Viorica îl strânse de gât pe Klaus, îl lipi cu spatele de perete și-l ridică în aer (cu ajutorul forței ZU).

― Când te sun, răspunzi la telefon, m-ai înțeles?

Bărbatul clipi o singură dată, cuprins de spaimă.

Tăcut până atunci, Traian îndrăzni să-și expună punctul de vedere.

― Vrem, nu vrem, multinaționalele conduc lumea. Gândiți-vă cum arată o multinațională cu albi, afro-americani, asiatici, gay, lesbiene, transsexuali, creștini, musulmani, hinduși, proști, deștepți, hoți și oameni onești. La fel va fi și Europa, o multinațională mai mare… Iar o multinațională nu poate funcționa fără toleranță dusă la extrem. Deviza mea este toleranță zero pentru corupție și maximă pentru LGBT… Cât despre creștinism, multinaționalele recunosc o singură religie și au un singur Dumnezeu: DOLARUL! Închinați-vă la bani și veți găsi mântuirea, după cum bine zicea apostolul fericirii, Jean-Claude de la Bruxelles.

Dacian simți nevoia să-l completeze:

― La o adică, mai bine murim împreună, într-o federație de multinaționale și ONG-uri, decât să murim separat, ca spital suveran unde hoția și prostia sunt la ele acasă. Vive la France! Vive la révolution progressiste!

― Revenim după publicitate, hotărî Denise, care întrerupse emisia în direct pentru a-i face loc melodiei lui Nicolae, regele manelelor: De vrei gustul fericirii / Trage pe nas trandafirii / Tropa tropa, hopa hopa / Eu mă piș pe Europa!

Moderatoarea sări pe masă în picioarele goale și începu să danseze lasciv în fața lui Kelemen. Bărbatul roși până-n vârful urechilor.

― După emisiune, mergem la Miercurea Ciuc, îi șopti pacientul maghiar. Am o cabană unde putem continua dezbaterea despre UE…

Nu apucă să-și ducă ideea până la capăt. În studioul TV dădu buzna doctorul Radu călare pe un car alegoric în formă de gonflabilă (și care se transferase recent la salonul fără clanță).

― Salutare, prieteni! Cum spunea un angajat de-al meu din Madagascar, credința mută munții, dar dacă ești deștept îi lași acolo, că nu te încurcă cu nimic. Am vrut să mut munții și să scap de pârnaie, însă mai bine aștept o minune la vot… Apropo, vine cineva pe 26 cu urna mobilă?

(va urma)