Victor Ponta, co-liderul Opoziței, septembrie 2011: „Este foarte rău când un președinte al României se duce pe furiș, neștiind cu cine se întâlnește, ce discută, de ce s-a dus până acolo. Îmi doresc foarte mult ca președintele României, indiferent cum îl cheamă, să fie primit oficial pentru că în România va fi scutul antirachetă american, suntem un partener important, îmi doresc ca președintele României să fie primit pe ușa din față, nu pe ușa din dos, pe la servitori, sau pe la personalul administrativ”.
Victor Ponta, premierul României, 19 mai 2012: „Pe domnul Marga l-am rugat să meargă la Chicago, împreună cu președintele țării, pentru că știți că președintele țării merge în general în străinătate și nu reprezintă pe nimeni, decât pe el. M-am gândit să fie acolo doi miniștri – dl Marga și dl Dobrițoiu – ca să înțeleagă partenerii noștri internaționali că există oameni serioși în România (…) Sunt convins că drumul până la Chicago va fi extrem de lung pentru domnul președinte Basescu”.
Între prima declarație și ultima (rostită ieri, la un miting electoral, în Cluj) Victor Ponta nu s-a schimbat. Se autoplagiază consecvent. (Zilele trecute tocmai s-a consumat primul act din panarama „Cine merge la Consiliul European”). Deși șocul instalării în funcție te-ai fi așteptat să-l deștepte și să-l tempereze.
Până să-l suspende pe Traian Băsescu (dacă își mai dorește asta la fel de fierbinte precum Crin Antonescu), primul ministru suspendă cu nonșalanță România.
Nădăjduiam ca – după o guvernare dezastruoasă plus 78 de zile – țara asta amărâtă să nu fie pista de încercare a unor orgolii puștești.
Update. Secvențe antologice de neamprostie neaoșă la întâlnirea cu românii din Chicago: președintele Băsescu („nu-mi pierd vremea”), întoarce spatele ministrului de Externe Andrei Marga (care tocmai îl cita de la tribună – „… Cum spunea și domnul președinte, sigur, direcția politicii externe o stabilește Parlamentul, autoritățile și, sigur, președintele este cel care, conform Constituției, are întreaga autoritate în acest domeniu”), aruncă ocheade în public, se fotografiază cu cei prezenți…
În două vorbe: ăștia suntem.