Crăciun binecuvântat, părinte Iulian Pișta!

N-o puteți confunda – cu zveltețea ei neogotică și zidurile roș-cărămizii.
 
Ca în fiecare an, de Crăciun, în fața Catedralei e presepiul – iesela sfântă (Pruncul, Fecioara Maria, Iosif, magii).

Anul acesta, un preot român, Iulian Pișta, a făcut un gest sublim:  a așezat în paiele ieslei obiecte ale copiilor de emigranți musulmani morți pe mare: veste de salvare, pantofiori, hăinuțe, jucării.

E mai mult decât ecumenism (ecumenic a fost demersul prin care l-am găsit pe Prea Cucernicul Iulian, după ce dimineață am văzut știrea la televizor  – grație părintelui consilier patriarhal Constantin Stoica și apoi prin bunele oficii ale părintelui Sergiu Vlad de la Istanbul). E omenie.

Mă mândresc că simbolul acesta sublim aparține unui român. Răspuns simplu și pur la îndemnul dumnezeiesc de-ai iubi pe străini ca unii care am fost străini în Egipt, iar mulți dintre noi sunt străini din nou prin lumea largă, și noi înșine poate că vom fi vreodată iarăși străini.

În curtea Catedralei catolice de pe pe bulevardul Ä°stiklâl, străjuiește statuia Papei Ioan al XXIII-lea, blândul, bonomul Giuseppe Roncalli (1958-1963), nunțiu la turci în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Noaptea, în chilie, la lumina lumânării, departe de ochii tuturor spionilor care mișunau prin  Pera, Papa Roncalli scria certificate false de botez pentru copiii evreilor…

Crăciun binecuvântat, părinte Iulian Pișta!

Crăciun binecuvântat Postacule Supărat! Crăciun binecuvântat, Ares! Crăciun binecuvântat, Dr. Lecter! Crăciun binecuvântat, Motanule Maidanez! Crăciun binecuvântat, Casargoz! Crăciun binecuvântat, Alvarados Sentimento! Crăciun binecuvântat, Ciombe! Crăciun binecuvântat, Nadine! Crăciun binecuvântat, Lileana! Crăciun binecuântat Ex-PNL! Crăciun binecuvântat, Mesianicule, oriunde te-ai afla!

Crăciun binecuvântat, tuturor!