Crin Antonescu și-a ținut cuvântul: s-a retras din viața politică

Îi cer iertare. Mi-am permis să cred că onoarea lui durează cât un discurs în Senat. Mi-am permis să cred că nu-și va ține promisiunea solemnă făcută pe 6 iulie, la ședința Camerelor reunite, când i s-a adresat în contumacie lui Traian Băsescu (care ieșise ostentativ la o țigară) – „Dacă nu veți fi demis la referendum, eu mă voi retrage definitiv din viața politică!” -,  promisiune întărită la mitingul USL din 29 iulie: „Mă țin de cuvânt și spun încă o dată clar: Traian Băsescu, nu am pus niciun pariu cu tine, pentru că ești un mincinos! Am pus rămășag cu mine și cu onoarea mea. Ori tu, ori eu! Eu nu am mințit niciodată, eu nu mă mint pe mine și nu mint oamenii care și-au pus speranța în mine și în cei cu care am construit toate aceste lucruri. Eu nu mai am ce cauta în politică, dacă nu vom fi 9 milioane de români curați, în lumină, în picioare!”.
(Curios, pe 26 iulie, co-conducătorul Alianței cunoștea cifra – 9 milioane. Și n-a dat semne că se miră când a rămas cu doar 7.400.000 de cârcă). 

Îi cer iertare. M-am îndoit de el. Chiar dacă pe 21 august părea a se fi răzgândit, încercând să ne iluzioneze retoric că, de fapt, „Băsescu a fost demis în realitate pe fond”. 

Îi cer iertare. M-am înșelat. Cu bărbăție, cu discreție, Crin Antonescu s-a retras din viața politică. A preferat ca existența lui să fie un nesfârșit armistițiu la Capri, decât o bătălie continuă pentru Cotroceni. Crin Antonescu s-a retras în liniște, cu demnitate. Nu pot să cred că se comportă din nou ca un chiulangiu mărunt.