Crin cel Cumplit și bodyguardul Becali
Trăim momente cu adevărat penibile și am fost scurtcircuitat violent de acest adevăr luând în față scuzele grotești pe care niște analiști televizați i le confecționau inadaptatului Becali. Omul, în frustrările sale ancestrale și ciobănești, ne era redat, ca o vomă dezlănțuită, înjurând câteva jurnaliste și jurnaliști, absolut decenți, care, la cererea șefilor lor, îi puneau ceva întrebări de bun simț. Niciunul dintre colegii acestora, cu excepția lui Florian Bichir, nu s-a arătat revoltat de aceste jigniri, adresate, până la urmă, nouă, tuturor.
Vorbim de G. Becali, pe care președintele PNL, Crin Antonescu, l-a adus în partid, fiindu-i teamă ulterior să-i ceară socoteală pentru declarațiile și comportamentul său, reprobabil și lipsit de responsabilitate, în timp ce, pe de altă parte, exclude, nonșalant, dintre liberali, oameni cu rezultate politice remarcabile, pentru că… șoc!!!, au vorbit urât cu colegii.
Atâta fățărnicie este imposibil de înțeles.
Surzenia selectivă, măsurile discreționare, șantajul „ori eu, ori ei”, aroganța lui Antonescu sunt scuzate de analiști, pe motiv că PNL „nu a obținut un scor atât de bun în alegeri, nici pe timpul lui Brătianu!”. Dincolo de faptul că o astfel de comparație este, cel puțin, rizibilă, e de neînțeles cum meseriași în ale politicii trec cu vederea premisele devenirii: la remorca PSD și pe un vot eminamente negativ la adresa lui Traian Băsescu și a PDL.
A fost Antonescu locomotiva alianței?! După ieșirile, comportamentul și eșecul lamentabil din vara lui 2012, personal cred că locomotiva PNL a fost… Ponta, lăsând impresia unei anume maturizări politice – care a produs consecințe pe care coliderul liberal le interpretează ca fiind „caraghioase” -, și PSD, partid profesionist din punct de vedere politic – fără să discut aici despre linia sa guvernamentală.
Din această perspectivă, Crin Antonescu își permite să aplice „politica ciomagului” în PNL – așa cum o înfățișează Andrei Chiliman. Doar în contextul susținerii sale la vârf, de către camarila obedientă, îndestulată cu ciozvârte grase după hămeseala ultimilor patru ani, și nu dintr-o poziție consolidată ca urmare a aplicării unui leadership profesionist și spectaculos.
Scriam în urmă cu trei săptămâni că „toți tăcuții” partidului care îl vor lăsa pe Antonescu să aplice „dreptatea” discreționar pot fi „alungații de mâine”. Și dacă până azi, Chiliman și Tăriceanu și-au permis momente lungi de tăcere, azi, după propunerea de excludere a lui Cherecheș și Bot, cei doi au simțit nodul funiei apropiindu-se de par și au spus: „Antonescu privește democrația și ceea ce se întâmplă în PNL ca pe un ciomag cu care îi altoiește pe toți care nu sunt cu el, care au idei, care au păreri ce nu coincid cu ale lui. Important este ca partidul să nu-și piardă valorile, principiile și identitatea, subordonându-se obsesiei pentru putere a unui singur om. Acesta este marele pericol care pândește PNL, iar Antonescu târăște partidul în această aventură. PNL trebuie recuperat pe linia adevăratelor valori europene”.
Pentru asta, Antonescu l-a numit pe primar, unul dintre primii oameni care au venit în partid, după decembrie 89, „trădător”.
„Cine este pentru?! Unanimitate, mulțumesc…”