Crucea și Semiluna, alături – apă la moara detractorilor Papei
În corespondența sa, distinsul vaticanist Andrea Tornielli a relatat că Papa le-a spus ziariștilor care îl însoțesc: „Această călătorie poartă o speranță aparte. E o călătorie făcută la invitația președintelui Republicii, a Papei Tawadros al II-lea, a Patriarhului Copților din Alexandria, a Patriarhului Catolicilor Copți și a Marelui Imam de la Al-Azhar. Patru persoane m-au invitat”. Papa a numit-o „o călătorie a unității și frăției”, stabilindu-i un motto – „Pontiful păcii, în Egiptul păcii” – care subliniază ecumenicitatea.
Motto-ul apare pe imense bannere în Cairo: chipul Papei, fluvial Nil, simbolizând Viața, Crucea și Semiluna așezate alături – imagine de mare efect emoțional, o realitate spirituală a Egiptului, unde trăiesc creștini și musulmani, care însă va atrage asupra Suveranului Pontif epitetele detractorilor săi – Sfinxul și Piramidele, metaforă a milenarei civilizații egiptene.
Francisc vizitează Cairo la 17 ani după Ioan Paul al II-lea.
Pe 24 februarie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea cobora pe pământul Egiptului, urmând să ajungă în Peninsula Sinai – al doilea reper al Pelerinajului Jubiliar, care avea să mai cuprindă Țara Sfântă și care ar fi început la Ur, cetatea patriarhului Avraam, în Irak, dacă Saddam Hussein nu i-ar fi pus condiții de neacceptat. La Cairo, s-a întâlnit cu președintele de atunci, Mubarak, cu patriarhii Bisericilor Copte și cu Marele Muftiu al Egiptului și Marele Imam al Universității Al-Azhar, Șeicul Sayyid Tantawi (mort, în urmă cu șapte ani, pe când se afla într-o călătorie în Arabia Saudită, pe aeroportul din Riyadh).
Pe Muntele Sinai, unde poporul lui Israel a primit Cele Zece Porunci, la 26 februarie 2000 Papa Ioan Paul al II-lea ar fi vrut să se roage împreună cu întâistătătorul mănăstirii Sfânta Ecaterina, arhiepiscopul Damianos. Am invocat acest episod doar ca să amintesc că atunci, la 26 februarie 2000, Damianos l-a refuzat pe Papă.