Cruciada copiilor rămași

Prin acești tineri, care nu mai înțeleg să accepte jumătățile de măsură, pungășia, prostia fudulă și comicul trist, periculos și involuntar al tuturor doreilor criminali din meleag.

Care nu mai vor să trăiască ușă în ușă, pe același palier îngălat, cu moartea venită pe nepusă masă, cu moartea oribilă și inutilă, cu moartea degeaba, întreținută de prostie, de corupție, de foamea de bani a reprezentanților unui stat care înțelege să-și burdușească, la infinit, doar propriile buzunare.

Cei trei patroni ai Clubului Colectiv, tineri și ei, nu pot avea nicio scuză, câtă vreme conștiințele lor i-au lăsat în nesimțire, vizavi de toate pericolele ce-i pândeau pe colegii lor de generație, care le-au sporit afacerea, de la o săptămână la alta. Pe miile de tineri, aduși, seară de seară, în anticamera morții violente. Copii care n-au avut nicio vină, dincolo de dorința firească de distracție, de destindere, de socializare, de viață.

Oameni cu visele, planurile, iubirile, copiii și părinții lor; cu lumină și speranțe în priviri.

De asemenea, nu poate fi decât extrem vinovat statul care, prin reprezentanții săi, a pus „arma crimei”, prin corupție și minciună, în mâinile criminalilor direcți.

În ce fel și-a apărat această structură, prin instituțiile și administrația sa, tinerii, pe care, oricum, nu este capabilă să-i îngrijească: nici printr-un sistem de educație și învățământ performant, nici printr-un sistem sanitar, dacă nu fără cusur, măcar la un nivel decent, nici prin proiecte și programe de creștere a natalității, nici prin ajutorul acordat mamelor. Prin nimic!

Și, cu toate acestea, prin fibra lui, încă sănătoasă, elevul român performează la olimpiadele internaționale, pe diverse obiecte de învățământ; în sport – din păcate, tot mai anevoios, din cauza distrugerii bazelor materiale, de pregătire și antrenament, de către marii rechini imobiliari, în cârdășie cu aceiași reprezentanți guvernamentali și ai administrațiilor locale -, în sfera invențiilor și inovațiilor dintre cele mai spectaculoase.

La fel de bine, imaginația și inteligența studenților români este recunoscută, apreciată și asimilată, în țările dezvoltate ale lumii, acolo unde există posibilități de exprimare și aplicare.

Cu ce drept, un stat corupt, aproape destructurat, își permite să-și bată joc de tinerii săi? Să-i conducă, încolonați, spre morți violente? Să nu fie în stare să le asigure protecție, liniște, cultură, securitate – o viața trăită decent și în siguranță?

Așa cum prevede, expres, Constituția oricărui statut de drept.   

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU