Cu ce-i ajută pe români „demnitatea” grecilor

Situația Greciei are câteva cauze, pe care orice om cu o urmă de bun simț și un dram de minte nu le poate nega.
 
În ultimele decenii, grecii au fost conduși de lideri care au cheltuit banii publici și fondurile alocate de UE și FMI într-un fel total lipsit de responsabilitate. Cei care plâng astăzi de mila grecilor și admiră „demnitatea” lui Tsipras ar trebui să aprofundeze analizele despre politicile guvernelor care s-au succedat la Atena și despre faptul că până și datele pe care le trimiteau la Bruxelles erau „mânărite”. 
 
Grecia este, probabil, una dintre puținele țări care în anul 2009 permitea, încă, pensionari anticipate „speciale” în cazul a 600 de meserii. În goana după voturi, miniștrii au permis ca – de la mineri până la coafeze- salariații să poată ieși din câmpul muncii la 54 de ani. Cum poate fi susținută o economie în care te angajezi după 20 de ani, ieși la pensie la 54 de ani și primești apoi pensie încă două decenii? În 2011, speranța de viață a grecilor era una din cele mai mari, de aproape 80 de ani.

Rețeta falimentului este simplă: muncești și contribui la bugete 34/ 35 ani, stai pe banii statului cel puțin 40, timp în care mergi la școală, la spital și folosești autostrăzile. 
 
Un coleg jurnalist care făcea reportaje despre Grecia în 2009 și 2010 îmi povestea, stupefiat, de ce este metroul din Atena unic. Făcut din bugetele UE, era unul din cele mai moderne din Europa, doar că proiectanților și constructorilor le scăpase ceva – nu erai condiționat de înregistrarea unei cartele de călătorie la turnichete, ca să poți intra pe peron și apoi în tren. Colegul cu pricina îmi spunea că a stat câteva zeci de minute și i-a privit pe călători. Surpriză, aproape nimeni nu își cumpăra bilet sau cartelă, dar toți se bucurau de beneficiul călătoriei rapide pe sub oraș.

Situația actuală are – dincolo de toate analizele, comentariile și teoriile unele de-a dreptul aberante – o cauză pe care mulți o intuiesc, foarte puțini o rostesc tare, anume corupția la toate nivelurile. În negocieri, sindicatele știau cât de corupți erau politicienii și i-au șantajat la schimbul voturilor, cu pensionările anticipate. Rata de colectare la bugete a fost și este foarte mică. Cine a fost în Grecia în vacanță știe foarte bine că puține sunt locurile în care primești chitanțe și facturi. „Săracii” oameni de afaceri ai Greciei au piscine pitite pe domenii demne de toată invidia. Fiscul ajunsese, la presiunile creditorilor să ridice elicoptere ca să le găsească. 
 
Nu am apreciat niciodată tăierea cu 25% a veniturilor bugetarilor pe care o laudă astăzi Traian Băsescu. Probabil că România avea nevoie de o tăiere a cheltuielilor publice, dar această putea fi făcută prin restructurarea masivă a aparatului funcționarilor, digitalizarea serviciilor publice. Să tai un sfert din venitul medicilor și profesorilor în perioada în care plecau cu miile din România este un lucru de nefăcut. Iar roadele subfinanțării sistemelor de sănătate și educație, menținerea unor salarii jignitoare pentru aceste categorii de salariați le culegem deja. Efectele vor fi devastatoare în anii care vin. Pe de altă parte, România le-a arătat creditorilor, e adevărat, prin măsuri discutabile, că e un partener credibil de discuție. 
 
Din păcate, România riscă să alunece din nou pe panta cheltuielilor fără discernământ.

Ce nu va scrie niciodată Victor Ponta pe contul său de Facebook este faptul că a tăiat de la investițiile publice și a aruncat banii în consum, că datoria publică a României este în creștere mare, dar fondurile nu se văd în autostrăzi, școli, spitale sau salariile medicilor și profesorilor. De asemenea, niciodată nu veți vedea pe contul său de social media că șomajul a crescut în mai față de aprilie. Dar, din păcate, nici nu vom găsi un plan al Guvernului României de digitalizare a serviciile publice care să tăie, gradual, în anii care vin, zeci de mii de posturi ale funcționarilor eliberatori de chitanțe prin instituțiile statului.  
   
În schimb, premierul fugit in Turcia simte valul de simpatie a românilor față de frații greci și ne spune pe Facebook că îi apreciază.„Sunt o democrație funcțională și asta trebuie respectat și chiar admirat. Îi detest pe „talibanii” sau „măcelarii sociali” care demonizează un popor doar pentru ca uneori îndrăznește acel popor sa aibă altă părere decât ei”.  
 
Premierul Victor Ponta ar trebui să știe că există români care detestă politicienii populiști și iresponsabili, indiferent ce nume poartă ei.

Vina marilor creditori ai Greciei – pentru că au și ei măcar o vină – este că i-au lăsat pe greci să-și ducă viața sub o formă de socialism viciat, dar cu iluzia traiului în capitalism. Oare cum să te simți dacă nu contribui la buget, dar ai 14 salarii, dacă îți permiți televizor de ultimă generație și vilă, deși ai ieșit la pensie la 54 de ani? Marile instituții financiare sunt de blamat pentru că nu au vegheat la stârpirea corupției în Grecia și nu le-au explicat grecilor că plapuma lor este prea mică pentru cat stau ei de întinși.
 
Cât despre teoriile conform cărora FMI și Banca Mondială au îndatorat special Grecia ca să le fure resursele, se cade o întrebare simplă și legitimă: unde erau mândrii demni lideri ortodocși ai Greciei când administrațiile băteau banii la tălpi fără noimă? Nu te poate obliga nimeni să îți iei mașină în rate, dacă simți că nu o poți achita. Așa cum nu te poate nimeni duce cu forța la restaurant să mănânci, dacă știi că ai în buzunare doar un card de credit la care tot tu vei plăti ratele peste oarece vreme, în ziua scadenței.
 
Și totuși, cineva are să plătească: fie cetățenii Europei, fie grecii, care se vor afunda în cea mai mare criză economică, ale cărei efecte nici măcar nu și le pot imagina.