Cu motocicleta prin Senat

N-au trecut trei luni de când PSD l-a instalat la șefia Senatului și Călin Popescu Tăriceanu confundă clădirea Parlamentului cu propriul palat și aniversarea instituției cu petrecerea sa privată. În calitate de amfitrion la serbarea a 150 de ani de parlamentarism, aruncă protocolul la coș și decide singur pixul domniei sale cine merită sau nu să fie invitat. Aroganță de abia pripășit într-un jilț de putere sau o rată plătită pesediștilor pentru creditul lor în alb?

De fapt, dl Tăriceanu a făcut și una și alta, reglându-și, parțial, conturile cu președintele Traian Băsescu, tăiat de pe lista invitaților, și transmițându-le pesediștilor – care nu voiau discursuri prezidențiale critice la serbarea lor televizată – că domnia sa este omul pe care pot conta. „Din păcate președintele nu a vrut decât să decredibilizeze parlamentul, așa că, în acest moment festiv, prezența dumnealui nu este oportună”, a explicat șeful Senatului.

Da, dl Băsescu a dus o luptă personală cu cei 322 de parlamentari (printre aceștia aflându-se și dl Tăriceanu, des atacat de președinte când era premier), care au încercat în două rânduri să-l suspende, a obținut sprijin popular pentru un legislativ unicameral din 300 de inși și a determinat guvernul Boc să elimine Parlamentul de la adoptarea celor mai importante legi. La ședința festivă însă, Traian Băsescu nu se reprezintă pe sine, ci Administrația Prezidențială. Participarea sa la eveniment ar face ca statul să pară întreg și funcțional, toate puterile și instituțiile sale grele fiind reprezentate acolo. Ar mai demonstra că partidele și politicienii care o țin tot într-o bătaie știu când să se oprească. Așa însă, statul se înfățișează fracturat, iar conducătorii lui, lipsiți de măsură.

Decizia revanșardă a dlui Tăriceanu, al doilea om în stat, ilustrează perfect modul în care războiul politic împins la extrem conduce la ruptura între instituții. Și, de data aceasta, are loc un eveniment festiv, fără consecințe politice, economice sau sociale, dar dacă s-ar fi întâmplat altceva? Dacă ar apărea o situație gravă, care cere o hotărâre unică și rapidă, dar noi avem cel puțin doi factori de decizie, în competiție unul cu altul, care, mai întâi, se înjură public, pe îndelete și abia după aceea se adună?

Cine crede că, într-o situație limită, politicienii de astăzi devin, brusc, responsabili se înșeală. Potențialul lor de discernământ se vede din gradul în care își respectă funcția, capitol la care toți sunt deficitari. Iar de la dl Tăriceanu, răsfățat la Senat și iubitor de motoare, m-aștept să se dea cu motocicleta pe coridor. Doar fiindcă poate.