Prima pagină » Puterea Gândului » Culmea estimărilor macroeconomice

Culmea estimărilor macroeconomice

Culmea estimărilor macroeconomice
Premierul Victor Ponta a prezentat în această seară la Palatul Victoria starea economiei la doi ani și jumătate de la preluarea mandatului, prilej cu care a adus argumente bugetare pentru reducerea CAS cu cinci puncte procentuale.

Elementul cheie al prezentării este o pagină din PowerPoint prin care se menționează cu „cifre”, așa cum i-a cerut președintele Traian Băsescu, sursele de acoperire a „costului reducerii CAS”. Astfel, se menționează că măsura de reducere a CAS cu 5 puncte va lăsa 4,8 miliarde de lei anual la dispoziția firmelor private, deci va diminua veniturile bugetare cu o sumă echivalentă.

În compensație, premierul menționează „cu cifre” patru surse de acoperire a deficitului creat: 1,3 mld. lei în plus din crearea de noi locuri de muncă, 1,25 mld. lei din TVA ca urmare a investițiilor prin efect de multiplicare, 4 miliarde de lei dacă se recuperează măcar 10% din datoriile firmelor aflate în insolvență și 1,9 miliarde de lei din reducerea cu 10% a evaziunii fiscale estimată la CAS. Adunate, toate aceste posibile surse dau în total 8,45 miliarde de lei, adică aproape dublu față de cât ar avea nevoie!

În condițiile în care atât Consiliul Fiscal cât și FMI și Comisia Europeană au arătat că anul viitor va fi foarte dificil ca guvernul să se încadreze într-un deficit bugetar mai mic decât anul acesta chiar și fără reducerea CAS, datele aruncate cu atâta larghețe în prezentarea premierului arată că studiile din spatele lor pot fi puse sub semnul întrebării, cifrele fiind mai mult sau mai puțin scoase „din burtă”.

Astfel, este foarte improbabil ca Fiscul să recupereze 10% din datoriile firmelor aflate în insolvență, în condițiile în care rata de ieșire din insolvență este doar de 1,2%, în faliment se recuperează maxim 7%, iar banii se împart și cu ceilalți creditori precum băncile sau salariații.

De asemenea, reducerea cu 10% a evaziunii fiscale la CAS este la fel de improbabilă, în condițiile în care aceasta a crescut în ultimii ani în loc să scadă, iar Inspecția Muncii nu a reușit într-un an de zile (2013) să scoată la iveală decât 15.700 de angajați la negru, față de cei  1,5 milioane de angajați la negru pe care îi numără Consiliul Fiscal. Deci estimarea scăderii muncii la negru este supralicitată la 10% față de realitatea care arată că doar 1% din angajații la negru au fost depistați.

Dar pentru premier, reducerea CAS este o decizie de politică economică, iar momentul ales este unul pozitiv pentru economie, este un moment în care premierul afirmă că putem transforma creșterea economică din ultimii ani în dezvoltare economică prin crearea de locuri de muncă.

Premierul a adus și 12 argumente pentru scăderea CAS – între care o creștere economică de 3,9% în T1 2014 și una de 3,5% în 2013, un deficit bugetar de 2,3% din PIB în 2013 și 2,2% în 2014, o datorie publică redusă, un risc de default redus (dovadă CSD-urile aflate la minime istorice), costuri de finanțare la dobânzi de 2% comparativ cu 10% în vremea guvernelor trecute, o creștere puternică, de 10,7% a producției industriale în T1 2014, exporturi record (plus 10% în 2013), creșterea investițiilor străine și o absorbție bună a fondurilor UE.