Cultura lui Băsescu și Ponta

A fost o vreme în care aș putea spune că am fost prieten cu Horia Roman Patapievici. Mi s-a făcut oarece scârbă de mine însumi pentru că am nutrit acest sentiment atunci când H.R. Patapievici a declarat: „Apropo, știu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoană primind sex oral și a refuzat s-o folosească”. Spunea asta într-un interviu, pe 6 dec. 2009, încercând să influențeze în ultima clipă realegerea celui care l-a pus șef la Institutul Cultural Român. Nimeni, niciodată n-a văzut zisa casetă; mai mult, purtătorul de cuvânt al lui T. Băsescu, S. Voinescu, a comunicat sec: „N-am văzut în viața mea o asemenea casetă. Caseta despre care vorbește președintele conține altceva și este absolut reală. Nu se referă la dl Geoană primind sex oral”.

Și dacă ar fi existat o asemenea casetă, asta nu schimba cu nimic josnicia asezonată cu vulgaritate și diversiune propagandistică pe care H.R. Patapievici le-a introdus în fișa postului de intelectual în cel mai porcărește interesat mod cu putință. Dincolo de sentimentele mele, în urma acestei manevre abjecte, Patapievici era, în orice țară civilizată, dat afară pe loc. La noi, însă, cine s-o facă, primitorul sexului oral?

Așa deci și prin urmare, despre care cultură vorbim în tot scandalul ICR? Protestatarii cică sunt împotriva trecerii ICR din subordinea Președinției în cea a Senatului, pentru că în felul acesta cultura ar fi supusă presiunilor politice. Absurd. Președinția este, în România, o instituție cel puțin la fel de politizată ca Senatul, căci acolo măcar sunt mai multe găști politice care își mai pun talpă una alteia, în vreme ce prezidentul e unul singur și face politica sa personală. Primul „patron” al ICR a fost președintele Iliescu – dacă acesta ar fi fost acum în funcție și PDL la putere, mai strigau „papioanele” că se comite o crimă?

Că Băsescu nu a intervenit în funcționarea ICR și asta ar fi un merit al lui? N-am citit tâmpenie mai mare în ultima vreme. Bineînțeles că n-a intervenit, deoarece e un cărtărar ignar care disprețuiește cărțile, cultura și pe cei care se ocupă cu așa ceva. Treaba lui a fost să-și planteze sluga de idei în fruntea ICR, concediindu-l mârlănește pe scriitorul Augustin Buzura și nu pentru că ar fi citit „Orgolii” și nu i-ar fi plăcut. T. Băsescu are nevoie de agitpropul său, H.R. Patapievici, într-o funcție cu reprezentare în străinătate – atât.

Aceeași pasiune mistuitoare pentru cultură îl caracterizează și pe V. Ponta. Nu mai are somn de grijă că respectiva e prea politizată. Asta în condițiile în care habar n-are, ca și T. Băsescu, de activitatea ICR, bună sau rea, cu excepția, poate, a poneiului roz cu zvastică. S-a repezit cu ordonanța de urgență în perete ca să dea satisfacție televiziunilor care vor „sânge” și acum dă cu ceafa de peretele din spate asigurând de la Viena că H.R. Patapievici nu va fi demis – de unde știe el asta, e decizia premierului sau a Senatului?

Pe scurt, nu e vorba în propoziție de cultură sau de Institutul Cultural Român. Dacă s-ar dori ca acesta să fie desființat sau presat politic, aș ieși și eu în stradă, fără papion insă, căci toată viața am umblat cu gâtul liber. E vorba de un activist politic josnic, plătit din ban public, care trebuia demis de mult.

P.S.

Nu mă pot pronunța în cazul plagiatului anunțat al lui V. Ponta, așa cum am făcut-o în cazul Mang, până când nu văd niște probe, text în stânga, text în dreapta. Până acum, sunt nevoit să constat că prestigioasa revistă științifică „Nature” nu prezintă o demonstrație, ci doar invocă un „denunțător civic” (Whistleblower) care ar avea documentele, ceea ce nu e câtuși de puțin științific. Aștept.

În scurt timp, comentariul lui CTP după conferința din această dimineață făcută de premierul Victor Ponta în care a răspuns acuzațiilor de plagiat.